|
Suntem ai timpului captivi:
Trecutu-i pe vecie dus,
prezentu-n clipă-ntemniţat,
iar viitoru-i doar pe pozne pus!
Cu-atât mai mult când prin minciuni
prezentul hoţilor revine –
prin legi, ei celor mulţi impun
un viitor mort de ruşine...
Românii ştiu cu prisosinţă
ce-nseamnă să ajungi cobai
- ba pentru ruşi, ba pentru vestici –
şi naibii toate să le dai.
După jumatea-nrobitoare
de secol sovietizat,
când rosturi, ţeluri şi deprinderi
îndată peste cap s-au dat,
venit-a altă răsturnare
(pentru străini mană cerească)
şi-n mai puţin de-un sfert de veac
din România pitorească
ce-i fermeca pe-naintaşi,
ca prin minune au rămas
numai acele guri de rai
în seamă nebăgate de borfaşi.
În rest, doar munţi şi dealuri rase
prin zelul marilor tâlhari,
câmpii întinse pârlogite
şi-afaceri derulate de samsari.
Din când în când, pe drumuri proaste
mai treci prin sate-mpuţinate,
unde bătrânii daţi uitării
trăiesc gândindu-se la moarte...
Iar în oraşele doldora
de praf, maşini şi gălăgie,
doar mitocani şi feţe triste
ca în întreaga Românie.
Căci cum poţi fi binedispus
când românismul stă să moară
şi când atâţia demni români
îşi duc vieţile-ntr-o doară?!
Din paradox în paradox,
sărmana ţară cu de toate
este împinsă spre dezastru
de impostorii tari în coate.
Cu toate astea, cum se ştie
că nu mor caii când vor câinii,
nici România nu va face
la nesfârşit ce vor hainii.
Ei, hoardă de ciocoi şoldie
să-şi bată joc de-o ţară-ntreagă
şi-apoi, de nimeni deranjaţi,
caimacul vieţii să-l culeagă
ca leprele de activişti
şi asasinii-mbătrâniţi?
Nu-i drept ca toţi aceşti strigoi
s-ajungă-n iad nezăticniţi...
De-aceea, faţă de străbuni
şi de urmaşi suntem datori
să curăţăm odată ţara
de ticăloşi şi trădători!
AUTOR: GEORGE PETROVAI
|
