 Am citit un articol pe sighetonline („Aşa da, aşa nu”). O cititoare a pus pe site nişte gânduri şi nişte dorinţe pe care în bună măsură le-am dori împlinite şi noi, sighetenii care n-avem atâtea posibilităţi de a vedea Europa plină de atracţii festivaliere de cea mai bună calitate. Mariana Andreea Chindriş compară festivalurile altora (care au bani destui…) cu festivalurile Sighetului (care ar fi mult mai „arătoase” dacă ar fi cu ce). În articolul despre care am amintit ni se dau sfaturi şi citate. Citatele aparţin unor oameni planetari, neapărat vorbitori nativi de limbă engleză. Le rescriu aici, în engleză, aşa cum au apărut pe site-ul nostru. Cum am mai spus şi cu alte ocazii, toată lumea ştie engleză la perfecţie şi nimeni nu se pierde în nuanţele atât de suave ale limbii vorbite de cei doi Roosevelt, de Thomas Alva Edison (deşi în articolul apărut pe sighetonline scrie „Alsa”…) şi vreo câţiva ca ei, traducând în româneşte pilduitoarele citate:
“The best executive is the one who has sense enough to pick good men to do what he wants done, and self-restraint to keep from meddling with them while they do it.” (Theodore Roosevelt). “Great minds discuss ideas; average minds discuss events; small minds discuss people.” (Eleanor Roosevelt) “Good fortune is what happens when opportunity meets with planning”. (Thomas Alva Edison).
Scoot Adam:“You can change only what people know, not what they do.” Şi ultimul citat din limba noastră engleză, care aparţine unui „leader” (avem şi noi în limba noastră română un cuvânt asemănător: „lider”!). Probabil că dacă e un priceput în „organizarea de evenimente şi business advisor din USA i se spune „leader”…Acest leader/lider spune clar, răspicat şi pe înţelesul tuturor:
“If you really want the key to success, start by doing the opposite of what everyone else is doing.”
Asta ca să fie clar pentru tot românul!!!
Prezentă la festivaluri în mai multe ţări, autoarea articolului ne aminteşte care sunt acele ţări: Franţa, Polonia, Luxemburg, Elveţia, Germania. Toate trecute la categoria “Aşa da”. La “Aşa nu” înţelegem cu toţii unde i se îndreaptă gândurile.
Se insistă în articol despre organizarea (probabil impecabilă) a unui festival în oraşul Angers, mult mai mare ca Sighetul, aşa cum Franţa e mult mai mare şi mai bogată ca România. Aflăm că în oraşul francez sunt mulţi voluntari care se implică. Aflăm ce secţiuni interesante are acel festival. Şi la noi s-ar putea face ceva ca la ei, dac-ar fi „money”. Am dat-o şi eu pe engleză, uşor şi ireversibil. Vreau să priceapă toată lumea ce vreau să spun: dacă n-ai cu ce, atunci nici cu cine n-ai. Ştie Mariana Andreea Chindriş că lista invitaţilor la festivalul Maramureşului Etern (cu majuscule!) a fost modificată până înainte de a deschiderea oficială a manifestării noastre în care atâta s-a putut face şi (deocamdată) nimic mai mult? Autoarea articolului ne spune că
„în oraş există un oficiu de turism pentru turişti.[…] ca turist eşti bine informat printr-o agendă actualizată cu ceea ce se întâmplă în fiecare oră/zi, o hartă cu toate punctele numerotate: concerte, piese de teatru, comedie şi circ, balet, dans, campionat de conversaţii etc.”
Ideea unui oficiu de turism (să mai spun şi eu că-i pentru turişti?...) e veche deja şi pe la noi. E bine că se reaminteşte importanţa realizării acestui obiectiv! De campionat de conversaţii nu cred să simtă nevoia cineva. Vedem asta în fiecare zi la televizor!
În Angers
„sunt afişate liste cu devierile autobuzelor în staţii, parking-ul este gratuit pentru maşini după ora 20, în cazuri de urgenţă poliţia, ambulanţa şi pompierii sunt prezenţi în puncte cheie, coşuri pentru gunoaie la tot pasul în scopul de a avea o curăţenie şi un festival ecologic, toalete ecologice etc.”
În Sighet nu-i nevoie de liste cu devierile traseelor (!) autobuzelor, pentru că oricum sunt doar câteva şi se ştie pe unde circulă, chiar în zile de festival. Puncte cheie unde să fie prezente poliţia, pompierii şi ambulanţa n-avem. La noi toate solicitările se rezolva cu un simplu telefon.
„Îmi place cât de mult se vede gradul de cultură şi mai ales de civilizaţie, acel background al unei populaţii: la începerea unui spectacol publicul se aşează pe jos în semicerc indiferent că stau pe scări, pe pietre, pe nisip, pe iarbă pentru ca toată lumea să poată vedea în mod normal tot ceea ce se poate vedea.”
Pe la alţii se vede
„acel background al unei populaţii”
Ba pe româneşte, ba pe englezeşte…In franceza nimic? Pe la Sighet lumea a stat cum a putut ca să-i vadă pe luptătorii din alte timpuri istorice: pe iarbă, pe jos sau în picioare. În semicerc nu, pentru că aşa-i amplasamentul locului desfăşurării evenimentelor.
Mai avem de lucru, ni se spune în articol:
„Cred că este încă de lucru la mentalitatea şi viziunea oamenilor asupra organizării unui eveniment şi nu numai.”
„Nu numai”…Aflăm mai departe despre metehnele noastre:
„Un alt motiv constă în repetarea anumitor tipare (comunist, prea folcloric, prea mult circ şi mâncare, că trebuie realizat şi bifat pe listă, prea mult trebuie să facem propagandă ) pe care le vedem în oraşul Sighet.”
Tiparul de comunist mi se pare o aberaţie. Prea folcloric a fost festivalul folcloric din primăvară? Păi asta a fost…
„În Angers a fost un festival cultural dedicat publicului larg: părinţi, tineri, studenţi, persoane cu dizabilităţi etc. A avut o durată de 4 zile, de joi până duminică.”
Dacă Mariana Andreea Chindriş ar fi fost prezentă la concertul formaţiei „Proconsul” ar fi văzut acolo şi părinţi cu copii, şi bunici cu nepoţi, şi persoane cu dizabilităţi. Se pare că e suficient să ne imaginăm ceva şi gata…critica!
„Aici în Franţa sunt standuri de catering bine organizate (lista de meniu + preţ, promoţii), oamenii stau frumos la rând şi se respectă.”
La Sighet a fost la fel, aşa că exemplul cu Franţa nu se justifică: au fost standuri cu mâncare ( să scriu oare catering, e mai pe-nţeles?...) şi oamenii au stat la rând şi s-au respectat. De ce ne cred unii rămaşi în lumea antică şi medievală?
“Seara se vedea catedrala oraşului luminată, cu diferite jocuri de lumini şi modele, diferite poveşti care rulează pe clădire. La noi orice festival se rezumă la câteva spectacole, o mâncare bună (sarmale/ mici/ grătare), bere sau o ţuică după preferinţă!!”
La noi nu-s atâţia bani ca să fie luminate clădirile din centrul oraşului. Ni se precizează că la ei se alocă importante sume de bani pentru cultură. Aceleaşi precizări le fac: ei au bani, noi n-avem!
Altă temă abordată de autoarea articolului:
“Ceea ce a fost un element de surpriză pentru mine este că domnul primar al oraşului a urcat pe scene doar pentru câteva minute de a saluta spectatorii, nu a stat foarte mult şi nici în perioda de desfăşurare a evenimentului nu au fost scurte pauze de câteva minute în care auzi ‘’Primarul x doreşte să salute locuitorii oraşului’’. La sfârşitul evenimentului acest primar nu a fost prezent. Nu au fost nici afişe cu primarul peste tot, mai ales pe scenă.”
Aş avea nevoie să mi se reamintească unde a stat primarul pe scenă în timpul festivalului, că nu-mi aduc aminte. Nu-mi aduc aminte, pentru că n-am ce să-mi aduc aminte! Prezenţa fizică a primarului a fost cât se poate de discretă. Pe afişe a apărut şi numele Ovidiu Nemeş. Dar nu pot să nu amintesc faptul că de numele acestui primar se leagă multe evenimente culturale de care ne bucurăm cu toţii.
“În ziua spectacolului fiecare organizator trebuie să fie îmbrăcat cu un tricou personalizat inscripţionat cu logo-ul/ numele festivalului şi ecuson.”
Am vazut voluntari cu tricouri si cu ecusoane... Mai departe, citim în articol:
“ În timpul spectacolului ar fi ideal ca nişte voluntari să fie prezenţi la diferitele părţi ale spectacolelor pentru a număra spectatorii, a vedea care spectacol generează succes, ce prinde la public şi ce nu, ce trebuie îmbunătăţit şi ce trebuie poate dat la o parte. La finalul spectacolului urmează în general partea de mulţumiri; acordarea de suveniruri invitaţilor sau diplome sponsorilor. Plus partea de clean up.."
Pe sigheteni nu-i nevoie să-i numere cineva. Oricum se organizează un singur spectacol pe o singură scenă la o anumită oră din zi. N-avem mai multe scene la dispoziţie. Noi credem că e bine că se face! Nu suntem nici pe departe în situatţia de a elimina din evenimente, care au fost multe, nu numai cântare şi mâncare!...Iar am impresia că imaginaţia ţine locul obiectivităţii!...Nu s-a făcut “clean up” după festival. S-a făcut curăţenie! Asta ştim, asta facem!
În încheiere, un pasaj din articol cu care sunt de accord:
“CÂND va deveni Sighetul, oraşul nostru… cultural ? Avem noroc cu Clubul Rotary care mai organizează din când în când nişte evenimente. Însă cine va crea evenimente pentru un oraş turistic şi cultural? Cine se va ocupa de îmbunătăţirea evenimentelor care există?”
Mai multe întrebări care se pot condensa într-una singură: când vom avea bani (I mean money) ca să le facem ? Că idei şi voluntari avem!
|
