|
Autorul Octavian Segărceanu a conceput prin intermediul memoriei voluntare un roman care vizează detaşarea de o lume bazată pe superficialitate.
Încă din titlu este ilustrată dorinţa unui nou început doarece ,,Namaste” este un salut indian însoţit de o înclinare uşoară a corpului, cu palmele împreunate în dreptul inimii.De asemenea, în limba hindusă ,,Namaste” înseamnă ,,ceea ce nu-mi aparţine”.Astfel, in toate cele 87 de capitole ale romanului sunt evidenţiate încercarile unui român aflat in India de a a se regăsi din punct de vedere spiritual.
De-a lungul acestei călatorii, Sega nu este nimic altceva decât un om în căutarea adevarului.Tocmai de aceea romanul are un puternic impact emotional în ciuda faptului că limbajul utilizat este comun, lipsit de cuvinte sofisticate iar intensitatea trăirilor este data în mod special de imaginile olfactive precum ,,parfumul de tei”.În acest caz poate fi vorba de influenţa literaturii române si preferinţa lui Sega pentru operele lui eminescu deoarece teiul este specific imaginarului eminescian.Pe de altă parte, romanul vizează o serie de simboluri.Spre exemplu, jurnalul începe cu o descriere a obiectelor care se vor afla in posesia protagonistului de-a lungul aceste calătorii precum cele două rucsacuri, unul albastru(care conţine obiecte utile fiecărui om) şi unul micuţ, cenuşiu, care nu conţine decât caiete şi o carte numită Lonely Planet.Aşadar, primul rucsac ar putea semnifica detaşarea lui Sega de obiectele comune care sunt specifice conditiei umane, însă cel de-al doilea rucsac nu are nici pe departe strictul necesar util unei persoane în viaţa de zi cu zi, ci mai degrabă o serie de obiecte care vor face parte din o nouă aventură.Mai mult decât atât, titlul carţii ,,Lonely Planet” sugerează crearea unui univers paralel cu scopul de a descoperi noi valori care ar putea descrie o societate lipsită de superficialitate.
Într-o altă ordine de idei, protagonistul îşi doreşte sa renască şi să zboare deasupra lucrurilor lipsite de profunzime şi ajunge în India, tărâmul purificării al cărui drum începe cu o călătorie într-un taxi condus de un om simplu, Adil. Mai mult decât atât, în timpul acestei călătorii Sega constată că în jurul lui este un haos dezlănţuit asemănător cu haosul din sufletul lui iar momentul în care ajunge în camera în care va locui este surprins de cât de mică este şi de faptul că bagajele lui, în acel moment, par mult mai mari decât sunt in realitate, ceea ce semnifica faptul că realizează potenţialul pe care îl are pentru a-şi construi o lume bazată pe profunzime.Însă, momentul în care alege să-şi golească rucsacul albastru pe care apoi îl va duce la spalătorie pune în lumină uitarea trecutului şi a strictului necesar pentru a face loc unor noi experienţe bazate pe profunzime.
Un alt aspect semnificativ al acestui roman este reprezentat de semnificaţia musonului si a ploii care îl însoţeşte pe Sega în câteva momente importante.În timp ce musonul este un vânt care aduce umezeală şi totodată noi încercări, ploaia îl spală de temerile sale pentru a putea începe o nouă experienţă care este, aparent, înfricoşătoare şi îl determină să-şi adreseze întrebarile: ,,Sunt oare un laş care a fugit de toate? Sunt un om care a sacrificat totul ca sa afle adevarul?” iar raspunsul este simplu: ,,Sincer, nu prea ştiu ce sunt, nici ce caut...”
Meditaţia dinamică semnifică un capitol important din această experienţă a protagonistului.Deşi vizibil speriat de felul în care oamenii se manifestă la Gibberish pentru a se simţi eliberaţi, îşi asumă riscul de a trece prin experienţa meditaţiei şi constată că mintea lui este goală ca un cer senin deoarece se lasă absorbit de acel moment fară a încerca să manipuleze şi afirmă că se teme de cine se crede, dar şi de cine îşi închipuie că este.
Capitolul ,,În sala oglinzilor” pune cu adevărat în lumină frica de această călătorie si dorinţa lui Sega de a ieşi din închipuire pentru a trăi în adevar.În acest caz, oglinzile simbolizează faptul că Sega se simte prizonierul propriilor sale reflexii.Astfel, acest conflict interior al lui începe să-şi găsească o rezolvare datorita lui Aishwarya, care îl incurajează să-şi găsească o cale în învăţătura lui Osho, cel care ,,nu s-a născut şi nu a murit, dar a vizitat planeta Pământ între 11 decembrie 1931 şi 19 ianuarie 1990”.În urma acestei discuţii pe care o are cu Aishwarya, Sega ajunge la concluzia că în Sala Oglinzilor intră cine vrea, dar scapă cine poate.Însă, oglinzile care în credinţa populară reprezintă simbolul morţii au devenit fereste după meditaţie.
Cu alte cuvinte, această lume clădită pe un eşafod de frică sau de ură ne influenţează dialogurile interioare fără sfârşit în urma cărora oamenii ajung să se obişnuiască treptat cu solitudinea, având în vedere că frica de singurătate este cea mai fare după frica de moarte.Mai mult decât atât, Sega afirmă că din aceste frici şi nu din iubire s-au născut toate religiile lumii doarece oamenii vor să experimenteze descoperirea de sine prin intermediul divinităţii.Din această cauză, suntem îndemnaţi să învăţăm faptul că iubirea presupune sacrificiul propriului eu.
O altă frică specifică oamenilor este frica de întuneric.În timp ce lumina este superficială, mărginită, întunericul este începutul, nesfârşitul si are profunzime.Acest lucru aminteşte, din nou, de imaginarul specific eminescian ilustrat în poemul ,,Luceafărul” care, prin intermediul antitezei, concretizează diferenţa majoră dintre spiritualitate şi instinctualitate asemănătoare cu contrastul între meditaţie si viaţa de zi cu zi.De altfel, viaţa de zi cu zi este o grădină a desfătărilor iar singurul refugiu pe care îl găseşte Sega este participarea la programul ,,Work as meditation” pentru a încerca să renunţe la masca pe care o poartă şi pentru a descoperi frumuseţea în toate formele ei.Deşi în timpul meditaţiei dinamice transformările prin care trece reprezintă un proces lent si dureros, Sega reuşeşte să capete o nouă identitate şi să renunţe la temerile sale.
În cadrul programului ,,Work as meditation”, Sega descoperă un lucru esenţial, şi anume faptul că nu există ierarhii, deci oamenii sunt consideraţi egali în faţa descoperirii sinelui.De asemenea, face cunoştinţă cu oameni care îi povestesc experienţele prin care au trecut şi care i-au determinat să găsească o metodă benefică vieţii spirituale.Întâmplător o întâlneşte pe pe Jivan, care posedă o lumină curată pe chipul ei.Pe lângă această puritate, pe Sega îl fascinează felul în care Jivan îi relatează povestea de dragoste dintre ea si profetul Osho, lipsită de orice fel de interes dar bazată pe meditaţie si trăiri sincere.Mai mult decât atât, este impresionat de modul în care un australian pe nume Param vorbeşte foarte detaşat despre boala incurabilă pe care o are deoarece mărturiseşte ca tocmai această boală l-a determinat să se detaşeze de tot ceea ce reprezinta superficialul şi nu profunzimea.Prin prisma acestor întâlniri cu diferite tipologii, Sega realizează că împovărându-ne, posedând orice considerăm valoare din punct de vedere material, nu putem urca prea sus deoarece ,,pe măsură ce aerul se rarefiază, povara devine tot mai grea”.Astfel, este evidenţiată efemeritatea condiţiei umane şi un laitmotiv specific omului comun, şi anume norocul(care se reflectă în momentul în care Sega este de părere că 11 este numărul lui norocos) în raport cu spiritualitatea nemărginită în timp şi spaţiu.În aceeaşi ordine de idei, suntem îndemnaţi să trăim momentul, să nu ne agăţăm de trecut şi, mai ales, să nu încercăm să ne identificăm cu mintea noastră.
Recomand acest roman tuturor celor care îşi doresc să se detaşeze de lumea care îi înconjoară şi care doresc să înţeleagă singurătatea omului şi responsabilitatea faţă de propria-i fericire care să-l definească indiferent de timp şi spaţiu.
Autor: Marina Georgiana Mogos
|
