 După festivalul de folclor, m-am întrebat ce au putut povesti invitaţii veniţi din alte ţări despre cele văzute într-o ţară frumoasă (nimeni nu se îndoieşte de asta), dar cam neîngrijită…Cam???
Un festival internaţional cum este „Am fost ş-om fi” este comentat cu lux de amănunte de invitaţii străini. Un turist aflat într-o altă ţară are atenţia mărită la tot ce-l înconjoară. Vrea să reţină cât mai mult, pentru a povesti acasă cele văzute. Oare ce au spus oaspeţii oraşului nostru despre gestul unui tânăr artist român?
Un gest pe care-l trecem cu privirea de fiecare dată când suntem prin oraş. Un gest pe care nu-l mai observăm, pentru că apare la tot pasul şi, din păcate, ne-am obişnuit cu obiceiurile proaste până când am ajuns să le considerăm fireşti.
Tânărul nostru a folosit o batistă de hârtie pentru „optimizarea căilor respiratorii” (că doar nu era să spun că şi-a suflat nasul!). Într-o lume în care bunul simţ e prezent la tot pasul, se cuvine să folosim un limbaj adecvat…Revenind la întâmplare, continuarea e una pe care sigur aţi mai auzit-o povestită de alţii, sau poate chiar aţi văzut ceva asemănător o dată în viaţă. Sau de două ori, sau de nouăzeci şi nouă de ori, prin oraşul nostru sau prin oricare altă localitate a patriei. Mândrul român n-a catadicsit să facă vreo 2-3 paşi până la un coş de gunoi. A aruncat batista de hârtie în faţa lui, pe iarbă. O întâmplare care nu merită să devină subiect de articol, poate vor spune unii ( şi nu sunt puţini…). O întâmplare care, chiar dacă ar fi singulară, ar fi bine de folosit ca studiu de caz la categoria „ să nu faceţi aşa ceva în localitatea dvs.!”, poate vor spune alţii ( şi sunt puţini…).
Ne întrebăm de ce se uită lumea europeană cu ochi critici la noi. Ei bine, o hârtie aruncată pe iarbă ar putea fi o explicaţie. Dacă nu vi se pare un fapt suficient de grav pentru a fi criticat, imaginaţi-vă ce vor povesti copiii veniţi de pe alte meleaguri geografice şi (mai ales) de civilizaţie despre gropile din străzi, despre denivelările din trotuare, ce vor spune despre lipsa toaletelor ecologice de care în mod firesc era nevoie. Ce vor spune (de fapt au spus deja până acum…) despre locurile unde au fost cazaţi, despre numeroasele scaune libere care şi-au aşteptat zadarnic spectatorii cărora li s-au oferit două seri excepţionale de folclor de cea mai bună valoare?
Străinii care au văzut hârtia aterizată într-un loc neamenajat pentru ea erau din Muntenegru. Românii din rândul cărora a zburat (nici măcar până la primul coş de gunoi) hârtia, nu contează de unde erau. Atunci au reprezentat ţara în ochii străinilor. Pe scenă au fost buni, dar pe scena în care se desfăşoară viaţa, nu…
Ce impresie trebuie să le fi produs străinilor veniţi la festival mizeria de pe străzi, cojile de seminţe şi guma de mestecat bine „plantată” pe trotuare, clădirile scorojite şi acoperişurile ruginite de pe mai toate clădirile? Sighetul nostru e un oraş frumos. Singura cerinţă este să-l priveşti de sus. Am mai scris despre asta şi sunt toate semnalele că nimic nu se va schimba. Vor fi invitate alte formaţii folclorice din alte ţări sau de pe alte plaiuri româneşti, festivalul va fi bine organizat, la fel ca în acest an. Şi totuşi, când vom vedea o poliţie care dă amenzi pentru gunoaie aruncate aiurea, pentru scuipatul pe stradă, sau ejectarea gumei de mestecat pe unde se nimereşte? Când autorităţile române vor înţelege că e nevoie de o mână forte pentru a reînvăţa buna cuviinţă? De ce nu ne plivim buruienile crescute pe lângă zidul casei? De ce multe curţi sunt neîngrijite? De ce, de ce, şi iar de ce…
Festivalul de folclor a trecut. Gropile rămân, goale sau umplute cu gunoaie... Cine are puterea în mână, să aibă curajul să facă ordine şi în ţara mea, a noastră. Sau e a lor?...
|
