logo

-- EDITORIAL || CULTURA || SPORT || PAGINA ELEVILOR || DINCOLO DE TISA || INTERVIU || DIASPORA SIGHETEANA || PSIHOLOGIE || CULINAR || EDITORIAL --


Paştele fiecăruia dintre noi PDF Imprimare Email 2036 Afişări
Scris de Horia Picu   
Sâmbătă, 19 Aprilie 2014 14:02
 
Paştele, o mare Sărbătoare religioasă aşteptată de fiecare dată cu emoţie, cu bucurie şi speranţă.Emoţie şi bucurie pentru prilejul de a ne întâlni cu cei dragi din familie, cu speranţă pentru semnificaţia religioasă deosebit de importantă a Învierii, pe care o aşteptăm de fiecare dată cu dorinţa de a ni se mai şterge câteva dintre păcatele pe care le facem, de cele mai multe ori fără să ne dăm seama. Paştele îl aşteptăm şi cu papilele gustative în stare de alertă maximă pentru a nu rata nimic din ofertele pe care gospodinele le fac tuturor, credincioşi sau nu.
Chiar în aceste zile am recitit “Sacrul şi profanul” de Mircea Eliade şi câteva  idei din această lucrare îşi găsesc locul acum . 
 
O remarcă pe care o face Eliade este că timpul pentru om nu-i întotdeauna la fel. Există un timp sacru sau liturgic, care înseamnă 
“reactualizarea unui eveniment sacru care a avut loc într–un trecut mitic, „la începutul începuturilor“."
 
Această “întoarcere în timp” este repetabilă an de an, adică este 
“un Timp mitic primordial readus în prezent.”
 
Religioşi sau nu, în zilele de Paşte retrăim dramaticele ultime zile ale Mântuitorului ca şi cum am fi contemporani cu evenimentele care au condus la  fundamentale schimbări în conştiinţa omului. De Sărbătoare trăim un paradox temporal: trăim şi în prezent şi în trecut. Facem pregătiri pentru a fi pe placul Celui Veşnic, dar şi pentru a fi apreciaţi de cei de lângă noi, rude sau prieteni care ne vizitează în aceste zile. Cum spune Eliade, 
„Participarea religioasă la o sărbătoare implică ieşirea din durata temporală „obişnuită“ şi reintegrarea în Timpul mitic actualizat de acea sărbătoare.”
 
Pentru cei mai mulţi, Paştele înseamnă credinţă şi speranţă. Pentru alţii, aceeaşi Sărbătoare se rezumă la „testarea” papilelor gustative despre care aminteam. Mircea Eliade spune că
„un om nereligios cunoaşte o anumită discontinuitate şi eterogenitate a Timpului. Şi pentru el există, în afară de timpul mai curând monoton al muncii, un timp al petrecerilor şi al spectacolelor, un timp „festiv“. Şi el trăieşte după ritmuri temporale variate şi cunoaşte timpuri cu intensitate variabilă: când ascultă muzica preferată sau când, îndrăgostit, aşteaptă sau întâlneşte persoana iubită, trăieşte, evident, într un alt ritm temporal decât atunci când munceşte sau se plictiseşte”
 
Omul religios, după spusele marelui istoric al religiilor lumii,  
„trăieşte în două feluri de Timp, dintre care cel mai important, Timpul sacru, apare sub forma paradoxală a unui Timp circular, reversibil şi recuperabil, un soi de prezent mitic regăsit periodic cu ajutorul riturilor.”
 
Eliade e şi mai tranşant la un moment dat: omul religios
„refuză să trăiască doar în ceea ce se numeşte, în termeni moderni, „prezentul istoric“, străduindu–se să ajungă la un Timp sacru care, în unele privinţe, ar putea însemna Veşnicia“.
 
Despre veşnicie, Marcus Tullius Cicero (106-43 î.Hr.)spunea:
„Nimic nu poate fi veşnic odată ce s-a născut.”
 
Atunci, nimic nu putea prevesti ce avea să urmeze peste ani…
 
Sărbătoare fericită tuturor!
 
 

Share
 

Dr.Max - Farmacie

Sustine Sighet-Online.ro

Amount: 


Banner
Banner
Banner
DICTIONAR ONLINE:

Vremea


.
.
.

©Copyright 2008 - 2013 Sighet-Online.ro    Termeni si conditii  |  Sitemap  |  RSS  |  Despre noi  |  Contact