|
Recent, primăria din Sighetul Marmaţiei a anunţat - fără vreo consultare cu beneficiarii direcţi şi indirecţi, că va desfiinţa multisecularul târg de animale care se ţine aici de patru ori pe lună şi care a stat la însăşi baza înfiinţării oraşului (conform primului privilegiu, dat în anul 1352). Motivele invocate de către edilii locali?
1.O dată ar fi pierderile financiare, terenul pe care se ţine acţiunea nefiind proprietate a urbei, ci închiriat, taxele încasate nereuşind acoperirea chiriei.
2. Apoi, ar exista o problemă de oportunitate: „târgul nu reprezintă un interes al sighetenilor, obiectivul deservind populaţia din zonele rurale adiacente” (!), au declarat presei autorităţile municipale.
-În concluzie, nedorindu-se nici autorizarea oborului (nerealizată în cei şapte ani de la aderarea la UE), acesta va fi mutat la Vadul Izei, cu acordul primăriei de acolo.
Ce se poate spune la una ca asta?
1.Pierderile financiare practic nu există! Modestele cheltuieli cauzate de preţul chiriei ar dispărea în totalitate dacă amplasamentul târgului s-ar strămuta în zona „La Fucs” (din spatele fostului Poligon auto), acolo unde municipalitatea deţine 10 ha de teren abandonat, maidan păşunat în prezent de către caii şi caprele orăşenilor(!) din vecinătate.
-Cu certitudine, nimeni din primărie nu s-a gândit să estimeze masivul impact pozitiv asupra comerţului sighetean în zilele de târg! Miile de precupeţi veniţi din alte părţi („e negru de lume”, zice-o vorbă), cheltuie sume substanţiale în oraş, prin consum şi achiziţii diverse, eliminând astfel cu prisosinţă, chiar dacă indirect, presupusele pierderi financiare invocate.
-Nu trebuie neglijată nici componenta turistică, mult mai importantă decât pare şi, mai ales, de certă perspectivă. Probabil primăria nu ştie că târgul de animale de la Sighet este promovat într-o serie de ghiduri de călătorie apărute în străinătate („Guide Bleu”, „Rough Guide”, „Language and Travel Guide to Romania” etc.), constituind chiar o etapă fixă a unui circuit organizat de către o agenţie de turism. Şi când te gândeşti cât de dificilă este pătrunderea într-un asemenea ghid, dar şi câte oraşe are vrea să aibă o asemenea şansă...
Cei care umblă regulat „la târg” ştiu că la fiecare ediţie sunt prezenţi turişti străini atraşi de pitorescul acestuia, care vin aici special pentru acest eveniment şi care aduc la rândul lor încasări oraşului (mănâncă, cumpără suveniruri, cheltuiesc cu transportul etc.). Poate sighetenii nu cred că multe aşezări vest-europene care n-au ştiut să aibă grijă de propriile oboruri, ar plăti acum mult să poată da timpul înapoi...
2. Ba da, „interesul sighetenilor” pentru târg există: locuitorii cartierelor mărginaşe (Iapa, Valea Hotarului, Câmpu Negru, Valea Cufundoasă, Şugău, Lazu Baciului, Valea Mare, Mociar, Dobăieş, Lazu Şesului şi Cămara) cresc mii de ovine, porcine sau bovine pe care le comercializează atunci când este necesar, realitate demonstrată chiar în scriptele primăriei!
-Oricât ar vrea unii localnici să fie mai occidentali decât sunt, starea de lucruri îi contrazice. Din tradiţionalism, sărăcie şi lipsă totală de perspective economice, mii de locuitori din periferiile „celui mai mare sat din Maramureş” trăiesc ca la ţară. Sighetul nu este chiar oraş, cât timp are o infrastructură de-a dreptul catastrofală (din cei 183 km de străzi doar 55 km sunt asfaltaţi – aceasta ca să nu mai vorbim despre reţelele de apă, canal şi gaze, iar nu mai puţin de 2337 de case au veceul în fundul grădinii, conform ultimului recensământ)!
În afara discriminării propriilor cetăţeni ai urbei, desfiinţarea târgului sighetean i-ar obliga practic pe locuitorii de pe ruta Sarasău - Piatra să-şi deschidă propriul lor obor, posibil la Câmpulung la Tisa (pentru a evita traversarea Sighetului până la Vad, fără drum vicinal sau şosea de centură), ceea ce s-ar răsfrânge din nou asupra încasărilor comercianţilor din oraş...
Aşadar, mai mult ca probabil, mutarea târgului de animale la Vadul Izei va aduce sărăcie în plus şi încasări în minus pentru Sighet. Iar dacă la Vad se vor deschide ulterior şi unul sau mai multe supermarketuri, acest lucru va determina alte mii de maramureşeni de pe Iza şi Mara să-şi rărească substanţial vizitele într-o urbe unde se percep 200 lei/an pentru un abonament de parcare (dar care costă doar 156 lei lei/an într-un oraş dinamic precum Braşovul).
Acestea fiind spuse, poate ar fi bine ca edilii locali să reevalueze oportunitatea menţinerii târgului pe teritoriul Sighetului, înainte de a lua o decizie ireversibilă, pripită şi prost calculată, care tare mi-este teamă că va fi regretată mai târziu.
AUTOR: ©Teofil Ivanciuc, martie 2014
|
