logo

-- EDITORIAL || CULTURA || SPORT || PAGINA ELEVILOR || DINCOLO DE TISA || INTERVIU || DIASPORA SIGHETEANA || PSIHOLOGIE || CULINAR || EDITORIAL --


Muşcatul şi aruncatul cu obiecte PDF Imprimare Email 5396 Afişări
Scris de Apopi Mariana Diana   
Vineri, 08 Noiembrie 2013 13:00

Deseori tindem să catalogăm comportamente precum muşcatul, lovitul sau aruncatul cu obiecte drept comportamente specifice agresivităţii, însă ele ar trebui privite ca şi etape naturale prin care trec cei mici de-a lungul procesului lor de dezvoltare. Toate fac parte din categoria comportamentelor care îi învaţă pe copii cum anume să îşi dobândească controlul asupra propriilor emoţii, comportamente şi asupra situaţiilor cu care se confruntă şi care nu sunt deloc pe placul lor. Iata o serie de informaţii despre cauzele celor mai des întâlnite comportamente la copii (muşcatul şi aruncatul cu obiecte), precum şi modalităţi practice de a le reduce din frecvenţă:

  1. Copiii care muşcă alţi copii.

De ce unii copii îi muşcă pe alţi copii?

  1. Pentru a-şi exprima emoţiile: copiii mai mici pot să îşi muşte prietenii sau colegii de joacă pentru a-şi manifesta iubirea faţă de aceştia (intenţia nu este negativă) sau pentru că trăiesc sentimente foarte puternice şi nu ştiu altă modalitate pentru a se exprima;
  2. Pentru că experimentează: cei mici se află într-un permanent proces de autocunoaştere (explorează modul în care corpul lor funcţionează), iar intenţia lor nu este neapărat aceea de a răni (aminteşte-ţi că până şi bebeluşii au tendinţa de a baga orice obiect pe care îl au la îndemână, în gură);
  3. Pentru a se apăra: mai ales când copiii nu au un vocabular foarte bine dezvoltat pentru a exprima verbal ceea ce simt, încep să muşte (cele mai frecvente situaţii sunt acelea în care copiii se simt frustraţi sau anxioşi şi recurg la muşcătură)ş
  4. Pentru a controla: unii copii ştiu că pentru a scăpa de prezenţa nedorită a altora, una dintre cele mai bune metode este de a deveni agresivi şi astfel recurg la a-i muşca (deseori prin acest comportament ei simt că dobândesc curaj şi control asupra reacţiilor altor copii/persoane);
  5. Pentru a scăpa de emoţiile negative: frustrarea şi iritarea sunt cele mai des întâlnite emoţii negative în rândul celor mici, astfel că vor face uz de muşcătură când nu primesc suficientă atenţie, când ceva nu le convine sau dacă nu pot face faţă unei situaţii;

 

Ce putem face în astfel de cazuri?

Observă în ce situaţii copilul muşcă, ce emoţii trăieşte, cât de intense sunt acestea şi ce anume le declanşează.

Evita să îl pui pe copil în grupuri mari de persoane, iar atunci când vezi că apare intenţia de a muşca, îndepărtează-l.

Învaţă-l că muşcatul nu este un comportament pe care îţi doreşti să apară des în cazul copilului „atunci când muşti o altă persoană, poţi să o răneşti/ îi laşi urme/ îi poţi provoca răni grave”.

Invaţă-l să-şi exprime emoţiile în alte modalităţi: atunci când lucrurile s-au calmat, vorbeşte-i copilului practic, despre ce poate face atunci când simte că „iubeşte” (îmbrăţişează-l, sărută-l, spune-i că îţi este drag, oferă-i un cadou), când nu ştie ce să facă („poţi veni oricând la mine să mă întrebi cum să faci ceva dacă crezi că nu te descurci singur”, cere ajutorul unui adult aflat în preajmă) sau dacă nu doreşte pe cineva în preajma sa („ridic-te şi îndepărtează-te”, „spune-i că nu îţi plce cum se comportă”, „spune atunci când vrei să fi lăsat în pace” etc.)

Redu eficienţa pe care o vede copilul în muşcat, mai ales dacă face asta pentru a-ţi câştiga atenţia (după cei-ai explicat că muşcatul nu este un comportament bun, dacă continuă, aşează-te între el şi victima, cu spatele la copilul care muşcă şi spune ferm „NU”).

Întăreşte comportamentele pozitive care apar (foloseşte recompense atunci când copilul îşi exprimă într-o manieră adecvată emoţiile).

Cere ajutorul unui psiholog sau consilier şcolar dacă niciuna din metodele de mai sus nu au dat roade.

  1. Copiii care aruncă cu jucării sau obiecte.

De ce unii copii aruncă cu jucării sau alte obiecte?

  1. Sunt fascinaţi de fenomenul cauză-efect: copiii descoperă ce anume înseamnă gravitaţia şi ce se întâmplă cu anumite obiecte de texturi diferite atunci când sunt aruncate (unele obiecte se sparg, altele îşi schimbă forma, unele rămân întregi);
  2. E o modalitate de a comunica atunci când nu ştiu cum altfel să o facă (priveşte acest comportament ca şi pe o formă de limbaj nonverbal);
  3. Îşi exprima emoţiile negative.
  4. Se eliberează de energia pe care o au.

Ce putem face în astfel de cazuri?

Setează limite clare (mingile pot fi aruncate, jucăriile sau mâncarea nu).

Rămâi ferm pe poziţie, foloseşte un ton direct, înclină capul în semn de „nu e voie” şi uneori poţi chiar să îl prinzi de mână, înainte de a arunca.

Gândeşte activităţi care să îl elibereze de energia pe care o simte (sportul şi în general activităţile fizice sunt foarte utile).

Creează momente în care „da, poţi să arunci cu obiecte sau jucării” (strânge anumite obiecte care pot fi aruncate şi care nu se distrug şi începe un maraton de aruncat, cu condiţia ca doar atunci poate să arunce, în rest, e nevoie să îşi controleze acest comportament).

 

 

Aminteşte-ţi faptul că, copiii se află într-un permanent proces de schimbare, în care doresc să îşi experimenteze, să exploreze şi să îşi dobândească independenţa. Fiecare copil va avea la un moment dat comportamente inadecvate, dar este rolul adultului de a-l redirecţiona către modalităţile adecvate de comportare şi exprimare.

 

Bibliografie:

Danielle Haines, „Correcting toddler behavior- biting, hitting & throwing”, 2013

http://www.supernanny.com/Advice/-/Parenting-Skills/-/Discipline-and-Reward/Put-a-stop-to-biting.aspx

 

 

Diana Mariana Apopi

psiholog cognitiv comportamental

(Acest articol va aparea luni, 11 noiembrie publicat in nr 6 al revistei In Lumea lui Hipo)


Share
 

Sustine Sighet-Online.ro

Amount: 


Banner
Banner
Banner
DICTIONAR ONLINE:

Curs valutar


Horoscop


Vremea


Un mic zâmbet


.
.
.

©Copyright 2008 - 2013 Sighet-Online.ro    Termeni si conditii  |  Sitemap  |  RSS  |  Despre noi  |  Contact