logo

-- EDITORIAL || CULTURA || SPORT || PAGINA ELEVILOR || DINCOLO DE TISA || INTERVIU || DIASPORA SIGHETEANA || PSIHOLOGIE || CULINAR || EDITORIAL --


Din vorbă-n vorbă, cu și despre actori. Interviu cu Andrei Sabău PDF Imprimare Email 2099 Afişări
Scris de Paula Dunca   
Sâmbătă, 03 August 2013 13:27

Andrei Sabău este proaspăt absolvent al Facultății de Teatru și Televiziune, UBB Cluj și le va propune în zilele următoare sighetenilor interesați o experiență mai rar întâlnită în sfera culturală locală, susținând o reprezentație a one-man-show-ului său Mi se spune Capucin. Înainte de a-l vedea pe scenă însă, puteți să aflați mai multe despre el cât și despre profesia pe care o practică din următorul material, care își propune să descopere, în linii mari, cam „cu ce se mănâncă” teatrul românesc în zilele noastre și mai ales, cum arată el văzut prin ochii unui tânăr practician.

 
R: Ce înseamnă să fii actor profesionist în contextul actual? Care sunt pașii în construcția unei cariere în domeniu? Care sunt părțile bune/rele ale acestei profesii?
A.S: Habar n-am. Am terminat facultatea acum câteva săptămâni, așa că experiența mea profesională e limitată. Dincolo de poveștile de speriat copii auzite de la profesori și absolvenți, nu știu cu ce se mănâncă teatrul profesionist. Din câte am înțeles, regimul de lucru din timpul facultății e unul ideal. Aici mă refer la libertatea de creație, măsura în care ți se permite să greșești și disponibilitatea publicului. Problema tânărului actor e adaptarea la adevărata lume a teatrului, care, din câte intuiesc eu, e mai crudă. Sunt în faza în care încerc să-mi dau seama care-i sunt limitele, ca să încep procesul de recalibrare. Nu știu care sunt pașii și nu cred că există o rețetă, merg pe instinct. 
 
R: Ce te-a determinat să alegi această profesie? Când și cum ți-ai dat seama că îți dorești să devii actor?
A.S.: Nu a fost vorba de o alegere. Cred că pot să-i spun mai degrabă asumare. Retrospectiv, îmi dau seama că toate prostiile ce-mi pluteau prin cap de mic erau gânduri premergătoare ale mentalității actoricești. M-au atras întotdeauna poveștile și oamenii ce ies din cotidian, care au ceva mai mult. Nu știu cum să explic și asta e bine. Meseria asta a fost tot timpul în mine. Bucuria mea cea mai mare e că mi-am dat seama de asta.
 
R: Care crezi că este situația teatrului românesc contemporan? (Receptivitatea publicului, relevanța repertoriului, situația teatrului ca instituție, etc)
A.S.: Din nou, nu știu ce să răspund. Studentul la actorie se bucură de protecția condiției de învățăcel. Poți să greșești și a doua zi să încerci din nou: de fapt, nu ai cum să greșești. E ușor să-ți formezi o părere greșită despre teatrul instituționalizat. Dincolo de rezervele personale, sunt determinat să mă angajez într-un teatru de stat. Consider asta o experiență absolut necesară. Problema teatrului românesc e, cred eu, absența sau raportarea greșită a publicului. La fel ca orice serviciu, teatrul oferă ceea ce i se cere. Când i se cere desuet, oferă desuet. Când nu i se cere nimic, nu oferă nimic.
 
R: Ai vreun rol preferat deocamdată? Există vreun rol pe care ți-ar plăcea să-l primești?
A.S.: Până acum, cel mai tare m-am distrat cu Ivan Vasilievici, directorul Teatrului Independent din „Corsete și bandaje tangou”, dramatizare după proza lui Mihail Bulgakov. Mai nou, mă distrez cu Michal din „Omul Pernă” de Martin McDonagh, spectacol cu care mergem la Gala Tânărului Actor. Ambele sunt roluri de compoziție: primul e un bătrân ipohondru, al doilea e un criminal cu infirmități fizice și psihice. Rolul pe care mi-l doresc de ceva vreme e Lopahin din „Livada de vișini” a lui Cehov. E rolul cu care m-am prezentat la admitere și a care rămas cumva lipsit de o încheiere propriu-zisă. Am sentimente contradictorii față de el, pe cât de tare mi-l doresc, pe atât mi-e de frică de el.
 
R: Există oameni pe care îi consideri modele de urmat din punct de vedere profesional? Dacă da, care sunt aceștia și de ce?
A.S.: Nu obișnuiesc să mi se pună pata pe cineva, profesional vorbind. Cred în respect pentru munca celuilalt, oricine ar fi. Mai cred în importanța conduitei profesionale. Cum ziceam, nu există rețete. Există calea ta și încrederea de a continua să o urmezi. Dincolo de asta, cred că sunt destul de sigur că mi s-a pus pata pe Ofelia Popii. Profesional vorbind.
 
Spectacolul Mi se spune Capucin, bazat pe un colaj de texte scurte scrise de Daniil Harms, va avea loc sâmbăta aceasta (03.08.2013), de la orele 20:00, în Stage Pub. Costul unui bilet este de 10 lei (în acest preț sunt incluse un suc/o bere).
 
 
AUTOR: Paula Dunca
 2 august 2013
www.sighet-online.ro
 

Share
Ultima actualizare Sâmbătă, 03 August 2013 15:18
 

Sustine Sighet-Online.ro

Amount: 


Banner
Banner
Banner
DICTIONAR ONLINE:

Curs valutar


Horoscop


Vremea


Un mic zâmbet


Ultimele anunturi

Linkuri

Parteneri

.
.
.

©Copyright 2008 - 2013 Sighet-Online.ro    Termeni si conditii  |  Sitemap  |  RSS  |  Despre noi  |  Contact