logo

-- EDITORIAL || CULTURA || SPORT || PAGINA ELEVILOR || DINCOLO DE TISA || INTERVIU || DIASPORA SIGHETEANA || PSIHOLOGIE || CULINAR || EDITORIAL --


CARTE: „ Porţile percepţiei” de Aldous Huxley PDF Imprimare Email 3142 Afişări
Scris de Horia Picu   
Duminică, 03 Martie 2013 08:27

„Porţile percepţiei” sunt deschise de Huxley pentru el însuşi folosindu-se de un drog uşor-mescalina.

„…mescalinei i s-a atribuit un rang de unică distincţie în rândul drogurilor. Administrată în doze potrivite, e capabilă să schimbe calitatea conştiinţei mai profund decât oricare altă substanţă din repertoarul farmacologului, fiind în acelaşi timp cel mai puţin toxică.”

 

Odată ingerată, această substanţă deschide nişte „uşi” ale minţii omului, care altfel ar rămâne închise pentru totdeauna. Huxley spune că totul în jurul său apare altfel: culorile sunt mai intense, florile arată altfel. In acelaşi timp, simte că i se îmbunătăţeşte creativitatea . Autorul trăieşte nişte schimbări importante în interiorul fiinţei sale, schimbări care se manifestă în special în planurile mental şi imaginativ. Experienţele sunt descrise cu precizie în „Porţile percepţiei”. Mescalina acţionează asupra sistemului nervos central.

Apoi, cel puţin un filozof profesionist a luat mescalină, cu speranţa că ar putea lămuri unele enigme rămase nerezolvate,cum ar fi locul cugetului în natură şi relaţia dintre creier şi conştiinţă.”

Drogul uşor folosit de Huxley pentru a ajunge în locuri unde nu le e dat tuturor oamenilor să ajungă are o compoziţie chimică asemănătoare cu a adrenalinei.

„…nimeni nu a remarcat similitudinea dintre compoziţia chimică a mescalinei şi cea a adrenalinei, până la un tânăr psihiatru englez…”

 

Huxley transferă ideea de solitudine a individului,atât în familia sa, sau ca element unic al naţiunii din care face parte, ca

societate de universuri insulare”,

 

la spirit, care este la fel de singur (sau singular) ca omul material, tridimensional şi observabil cu mijloacele pe care avem.

prin însăşi natura sa, orice spirit întrupat este osândi să sufere şi să se bucure în solitudine. Senzaţii, simţăminte, intuiţii, fantezii - toate sunt date să rămână personale şi de necomunicat, în lipsa intervenţiei simbolurilor şi a intermediarilor.”

 

Autorul a căutat idealul. Nu l-a găsit –normal- dar şi l-a imaginat. Idealul poate fi căutat, de exemplu, în comunicare. Între un om normal şi un nebun nu există aşa ceva. Asta nu l-a impiedicat pe vizionarul Huxley să viseze la această posibilitate …

Să ne putem vedea aşa cum ne văd alţii - iată un dar cât se poate de bine-venit.[…] Cum ar putea un întreg la minte să ajungă să înţeleagă cum este să fii nebun?”

 

Câţi dintre noi s-au gândit la aşa ceva? Ne este reamintit rolul extrem de important pe care îl are creierul în filtrarea informaţiilor neesenţiale.

creierului şi sistemului nervos le revine rolul să ne protejeze, să nu ne lase copleşiţi şi derutaţi de o masă de informaţii în cea mai mare parte inutile şi irelevante , permiţându-i să treacă doar unei selecţii restrânse şi speciale, dar folositoare din punct de vedere practic.”

 

Apariţia limbajului, cu plusurile şi minusurile lui

„…ca să formuleze şi să exprime conţinutul acestei conştiinţe reduse, omul a inventat- pentru ca apoi să complice la nesfârşit- sisteme de simboluri şi filozofii implicite, pe care le-a numit limbi. Şi este, în acelaşi timp, şi beneficiarul, şi victima tradiţiei lingvistice a locului natal, beneficiar în măsura în care limba îi oferă acces la acumulările de experienţă lăsate de alţii, iar victimă în măsura în care îi este confirmată credinţa că tocmai conştiinţa redusă ar fi unica formă de conştiinţă, răsturnându-i simţul realităţii pentru a fi predispus să-şi confunde conceptele cu daturile, cuvintele cu lucrurile adevărate.”

 

Omul modern (din secolul XX, sau XXI) are la dispoziţie posibilităţi legale pentru a­-şi modifica starea de conştiinţă – prin alcool sau prin tutun. La acestea se adaugă o listă lungă de substanţe care se pot găsi doar cu prescripţie medicală, care nu exclud însă riscuri pe care fiecare om le înţelege şi, de la caz la caz, le acceptă sau le respinge.

majoritatea modificatorilor stărilor de conştiinţă se pot lua astăzi numai cu prescripţie medicală, iar altfel doar ilegal, cu riscuri considerabile. Doar alcoolul şi tutunul sunt permise în Occident fără restricţii. Toate celelalte Porţi de natură chimică sunt etichetate Drog, iar consumatorii lor neautorizati sunt Vicioşi.”

 

De ce caută omul accesul în asemenea zone extrem de periculoase?

Cheltuim astăzi cu mult mai mult pentru băutură şi fumat decât cheltuim pentru educaţie. Şi nu e de mirare. Aproape în fiecare dintre noi, aproape tot timpul, există pornirea de a fugi de sine şi de ceea ce ne înconjoară.[…]În ciuda contingentelor crescute de alcoolici iremediabili, în ciuda sutelor de mii de persoane ucise de şoferi beţi, actorii de comedie continuă să facă glume pe seama alcoolului şi a alcoolicilor.”

 

Sigur, există convingerea că în calea răului se aştern fel de fel de piedici, dar omul, în naivitatea sa, continuă să meargă pe aceleaşi cărări care vin din multimilenara sa existenţă şi duc cine ştie unde…

Convingerea fermă în relitatea materială a iadului nu-i împiedica defel pe creştinii medievali să facă ceea ce le sugera ambiţia, pofta trupească ori lăcomia. Cancerul pulmonar, accidentele de circulaţie şi milioanele de alcoolici nefericiţi şi care aduc nefericirea sunt realităţi mai certe decât era Infernul pe vremea lui Dante.”

 

Nu interzicerea accesului la tutun şi alcool ( ca să mă refer la cele mai „nevinovate” droguri) rezolvă problema dependenţei…

Inutil să spunem că problemele provocate de alcool şi tutun nu se rezolvă prin prohibiţie. Impulsul universal şi perpetuu al transcederii de sine nu poate fi suprimat trântind Porţile în Zid cunoscute în prezent. Singura politică rezonabilă este deschidera altor porţi, mai bune.”

Huxley are dreptate, dar practic lucrurile nu stau aşa… De ce oare? Afganistanul are cea mai mare producţie de opium şi azi, după crâncene înfruntări armate cu cele mai mari puteri miltare ale lumii…Ce-i rămâne omului de făcut?

Când bărbaţii şi femeile nu reuşesc transcederea de sine prin intermediul cultului, a faptelor bune şi a exerciţiilor spirituale, sunt în stare să recurgă la surogate chimice; alcool şi „pilule” în Occidentul modern, alcool şi opiu în Orient, haşiş în lumea mahomedană, alcool şi marijuana în America Centrală, alcool şi coca în Anzi, alcool şi barbiturice în regiunile mai moderne din America de Sud.”

 

Băutorul pios se vede nevoit să-şi ţină religia într-un sertar şi surogatul-religie în altul. Băutul nu poate fi sacralizat, cu excepţia religiilor în care nu se pune preţ pe decenţă.[…] nenumăraţi oameni caută transcendenţa de sine şi ar fi bucuroşi să o găsească în biserică. Dar vai, „oile flamânde caută în sus şi hrană nu primesc” *. Iau parte la cermonial, ascultă predicile îşi repetă rugăciunile, dar setea lor rămâne nepotolită. Dezamăgiţi, recurg la pahar.”

*dintr-un poem de John Milton

 

…sau la seringă, la „prizare” a substanţelor aducătoare de scurte momente de fericire şi a mult mai lungi momente de nefericire, de rău fizic inimaniginabil sau chiar fatale. Nu cred că merită să-şi irosească cineva scurta-i viaţă făcând astfel de experimente…

Cine reuşeşte totuşi să treacă prin porţile percepţiei şi să se întoarcă,

Omul care se întoarce prin Poarta din Zid nu va fi niciodată acelaşi cu cel care a ieşit. Va fi mai înţelept, dar mai puţin încrezător, mai fericit, dar mai puţin mulţumit de sine, mai dispus să-şi mărturisească ignoranţa şi mai bine pregătit să înţeleagă legătura dintre cuvinte şi lucruri.”

 

P.S. Cealaltă parte a cărţii – „Raiul şi iadul”- trebuie tratată separat. Se va întâmpla asta în curând…

AUTOR: HORIA PICU

www.sighet-online.ro

 


Share
 

Sustine Sighet-Online.ro

Amount: 


Banner
Banner
Banner
DICTIONAR ONLINE:

Curs valutar


Horoscop


Vremea


Un mic zâmbet


.
.
.

©Copyright 2008 - 2013 Sighet-Online.ro    Termeni si conditii  |  Sitemap  |  RSS  |  Despre noi  |  Contact