 Cine parcurge peisajele din România, poate observa cu ușurință diminuarea dramatică a efectivelor de animale sălbatice… aflate sub presiunea vânătorilor/ braconierilor (de multe ori acțiunile de exterminare fiind realizate de aceleași găști de agresori ai valorilor naturale, când legal, când ilegal). Capre negre, cerbi, căprioare, iepuri… vai de ele, populațiile se află în cădere liberă. Se derulează un adevărat genocid, adică este subminată viabilitatea populațiilor unor specii… dintre care unele sunt protejate pe hârtie, dar asta nu le apără de gloanțele care se îndreaptă legal sau ilegal către ele. Nu este o noutate, acest fenomen este o caracteristică a ultimelor 2 decenii. Braconajul este prezent peste tot, inclusiv în arii protejate, parcuri naționale, iar reprezentanții braconierilor fac legile în Parlament. Tot vânătorii/ braconierii fac “evaluările efectivelor din teren”, de aceea “datele oficiale” sunt lipsite de relevanță, fiind rezultate din interesul de a avea cote de vânătoare cât mai mari… indiferent de consecințe.
Pe parcursul anilor 1990, caprele negre din Parcul Național Munții Rodnei – Rezervație a Biosferei, au fost braconate în așa măsură încât efectivul acestora a scăzut cu circa 95%… de la cca. 600 la cca. 30, rămânând deci o minusculă prezență a lor… iar recunoașterea situației dramatice a fost posibilă doar prin implicarea societății civile, a ONG-urilor de mediu și mai ales a noastră de la UNESCO Pro Natura… nicidecum ca rezultat al activității organelor statale care în loc să își facă treaba, de fapt erau parte a problemei. Nici acum nu este altfel. Un urs care purta un emițător în cadrul unui proiect de monitorizare a fost recent braconat în Maramureș. Ursul a fost împușcat ilegal: se poate presupune că cei care au arme de vânătoare cu care un urs poate să fie ucis, sunt de fapt vânători-legali aflați în acțiune ilegală… de braconaj… nu de parcă pentru urs ar avea importanță dacă a fost omorât legal sau ilegal. Îmi place cum scria Csibi Magor: “În Glasul Maramureșului gestionarul șef al fondului unde s-a braconat încearcă să dea vina pe noi, spunând că n-am făcut cunoscut autorităților faptul că monitorizăm urși. El a uitat doar că la el oricum nu este voie să se vâneze. Probabil de acum încolo se va da pe stație: nu trageți la nimic, trece ursul WWF…”
Un alt urs prins în laț în Dâmbovița a reușit să omoare braconierul (care îl lovea cu o rangă)… Acest gest frumos și natural de autoapărare a ursului… este rezultatul disperării unei vietății aflate în stare critică… prinse în lațul în care se chinuia de o vreme. Aceste două cazuri recente de urși braconați prin Carpați au devenit cunoscute ca rezultat al unor situații aparte (emițătorul de monitorizare și braconierul ucis)… dar câți alți urși au fost omorâți ilegal, braconați, murind în chinuri groaznice, ca rezultat al acțiunii braconierilor, la care se adaugă sutele de urși protejați și totuși omorâți anual…. legal…. de vânători… criminali în serie pasionați de ucidere din plăcere? Cât poate oare populația de urși să suporte un asemenea masacru? Oare câți dintre “urșii-problemă”, care uneori au ajuns să atace sau să ucidă câte un om fără vină aflat în habitatul ursului, sunt de fapt urși răniți de braconieri/ vânători, scăpați din lațuri sau din capcane de fier, sau cu un glonț în spate cu o rană infectată, incapabili de a duce o viață normală de urs, dar având o furie imensă asupra speciei umane care le-a provocat atâta suferință? Un braconier dâmbovițean ucis de marele stăpân al pădurilor care se apăra de agresor, apoi doi alți braconieri reținuți pentru complicitate la acest caz de braconaj… iar ursul este căutat pentru a fi executat… Oare urmează să fie executați și braconierii sau “ei sunt speciali” și vor primi 1 an cu suspendare, mai apoi vor ieși în Natură să braconeze în continuare? Măcar dacă l-ar bracona din greșeală pe judecător…
Atunci când România va avea un Ministru al Mediului care să aibă gândire umană de ecologist, se va găsi modalitatea de ștergere a cotelor de vânătoare ațintite acum asupra unor specii aflate în pericol de extincție. Totodată, se va găsi modalitatea de a da liber la reducerea efectivelor de braconieri, utilizând orice mijloace. Atunci când se constată că o anumită abordare nu prezintă efectele scontate, adică braconajul are consecințe din ce în ce mai dramatice asupra faunei mari de pe la noi, trebuie găsite modalitățile care să tempereze agresivitatea criminală a ucigașilor în serie. Știu că sună dur, dar se cunosc modalități eficiente de a reduce numărul “dăunătorilor”… prinderea lor cu capcane, otrăvire, împușcare fără somație, arderea cuiburilor șamd. În Parcuri Naționale africane (de prin Kenya, Africa de Sud șamd), braconierii sunt împușcați la fața locului de către rangerii parcului… și pentru aceste acțiuni de stârpire a criminalității contra Naturii, ei trebuie să fie felicitați și luați drept model. Africanii au ales o Strategie de Comunicare eficientă, a ideii că acestea sunt valori naturale de interes național și internațional, care trebuie protejate la mod concret, nu prin povestiri de adormit copii… pliante, workshopuri și alte glume. Este ușor de constatat că dacă braconierii nu sunt eliminați, ei vor ucide din nou animale: gloanțele sunt o modalitate eficientă de a stopa aceste acțiuni.
Consider că România trebuie să învețe ceva de la africani, în privința modalităților de a face managementul valorilor naturale… a Parcurilor Naționale, a faunei de mamifere mari șamd, protejarea a ceea ce mai există valoros în acest peisaj… nu doar prin decrete de 2 lei pe hârtie sub formă de sul, ci prin intervenție directă și eficientă atunci când este cazul. Pare o intervenție dură, dar care este altă variantă decât să îi împuști la fața locului? Să le dai pliante? La ce efective de braconieri sunt prin peisajele noastre, ar fi bine de stabilit o cotă de extragere anuală și pentru această categorie de vânat (“pentru păstrarea echilibrului ecologic”), la fiecare fond de vânătoare: lejer ar putea să fie extrase din teren 5.000-10.000 de piese, fără să fie periclitată supraviețuirea lor. Nici nu ar trebui împușcați chiar toți braconierii: doar câțiva dacă ar fi trimiși acasă la colet împreună cu animalul braconat, ar fi îndeajuns ca ceilalți să nu iasă cu atâta dezinvoltură la măcelărit resturile faunei rămase ca prin minune prin peisajul atât de agresat de oameni.
Când se va implementa un astfel de sistem, și Parlamentul o să fie mai puțin aglomerat, iar partidele de vânătoare vor avea mai puțini participanți care să se împuște între ei… sau să împuște trecători… cerbi, căpriori, copii, femei, bărbați fără nici o vină. Întrebarea este, va fi oare capabilă societatea de pe la noi să ia măsurile care au eficiență, în încercarea de a proteja valorile naturale? Sau vor fi elaborate noi teancuri de documente fără nici un fel de relevanță, strategii de dezvoltare durabilă, strategii de comunicare și alte texte lipsite de orice contact cu realitatea, dar conforme cu o “mare abureală europeană”? Din păcate, la o asemenea clasă politică de 2 bani, cu o caricatură de Minister al Mediului, este mai probabil să fie așa cum scrie Doru Bușcu în Cațavencu: “Probabil că, după ce toți urșii vor fi uciși, guvernul va avea grijă să șteargă din această poveste toate urmele de labă.”
|
