logo

-- EDITORIAL || CULTURA || SPORT || PAGINA ELEVILOR || DINCOLO DE TISA || INTERVIU || DIASPORA SIGHETEANA || PSIHOLOGIE || CULINAR || EDITORIAL --


CARTE:"Ferma Animalelor"-George Orwell PDF Imprimare Email 5968 Afişări
Scris de Horia Picu   
Sâmbătă, 10 Decembrie 2011 20:38

 

Publicat in 1945, romanul “Ferma Animalelor” este o fabulă care are o ţintă foarte pecisă, criticarea orânduirii “perfecte” din Rusia Sovietică din anii 1920-1950. Chiar autorul romanului spunea că acest roman este scris “contra lui Stalin”.

Ca-n orice fabulă, şi în aceasta  animalele îimprumută de la oameni nu numai limbajul articulat, dar şi gândurile, dorinţa de îmbogăţire, dorinţa de fi mai egali decât alţii.
 George Orwell a scris un roman-fabulă în  care toate categoriile de cititori au putut şi pot şi acum să găsească ceva in concordanţă cu vârsta .

Cei mai mici cititori găsesc un text literar amuzant, cu animale care vorbesc şi se comportă ca oamenii. Cei mai mari cititori găsesc un semnal de alarmă că răul există, e făcut de om şi îndreptat împotriva celorlalţi oameni, ca linguşirea şi dorinţa de a ajunge in vârful societăţii omeneşti sunt trăsaturi de bază ale omenirii, că raţiunea n-are voie să doarmă, altfel se nasc monştri…Pictorul spaniol Francisco Goya a spus acest lucru acum 200 de ani, e valabil şi azi şi tare mi-e teamă că peste alţi 200 de ani oamenii vor fi în aceeaşi situaţie. Vor dormi cu ochii deschişi şi alţi dictatori vor apărea …

Animalele de la “Ferma Conacul” se răzvrătesc împotriva omului care-i expoatează. Nemulţumirea locatarilor din regnul animal ai fermei se îndreaptă nu numai împotriva stăpânului lor, domnul Jones, mai mult, împotriva tuturor oamenilor. Un porc, lider de opinie între necuvântătoare, într-un discurs plin de înflăcărare, sune că

„Aproape întregul produs al muncii noastre ne este furat de fiinţele omeneşti. Omul este singurul nostru duşman adevărat. Omul este singura fiinţă care consumă fără să producă. El nu dă lapte, nu face ouă, e prea slab ca să tragă plugul, nu poate fugi destul de repede ca să prindă iepuri. Cu toate astea, el e stăpân peste toate animalele. El le pune la muncă şi le dă înapoi abia cât le este necesar ca să nu moară de foame; restul păstrează pentru el.”

Cum se poate rezolva această nedreptate?

„Să muncim zi şi noapte, trup şi suflet, pentru răsturnarea rasei omeneşti! Iată mesajul meu către voi, tovarăşi: REVOLUŢIE!”- spune un porc.

Revoluţia de la fermă se termină cu succes pentru animale, domnul Jones este alungat. Aşa cum se cuvine după o asemenea ispravă, se instituie o serie de reguli care trebuie respectate de toate dobitoacele.

„Oricine merge pe patru picioare, sau are aripi, este prieten. Oricine merge pe două picioare este duşman.Niciun animal nu trebuie să trăiască vreodată într-o casă, sau să doarmă într-un pat, sau să poarte haine, sau să bea alcool, sau să fumeze tutun, sau să se atingă de bani, sau să se angajeze în comerţ.”

In revoluţiile făcute de om se pune accent pe egalitatea între oameni. Asta la început, că apoi ştim ce se întâmplă. Conducători ajung să domine în mod autoritar şi să aibă drept de viaţă şi de moarte asupra celorlalţi oameni.

Animalele de la fermă par a fi înteles din greşelile oamenilor, de aceea instituie un set de reguli: “niciun animal nu trebuie vreodată să fie stăpân peste alte fiinţe ca şi el. Slabe ori puternice, inteligente ori simple, noi, animalele, suntem fraţi. Niciun animal nu trebuie vreodată să ucidă vreun alt animal. Toate animalele sunt egale.”

Apar comitetele animalelor. George Orwell are nişte idei în a denumi aceste comitete, că am putea să râdem dacă amintirile societăţii prin care am trecut nu ne-ar provoca unora dintre noi motive destule de nelinişte.

„Comitetul pentru Producţia de Ouă la găini, Liga Cozilor Curate la vaci, Comitetul de Reeducare a Tovarăşilor Sălbatici ― obiectivul acestuia era să domesticească şobolanii şi iepurii de câmp ―, Mişcarea pentru O Lână Mai Albă la oi şi diferite altele, pe lângă iniţierea unor cursuri de alfabetizare.”

Toate animalele fermei, mari sau mici, sunt cuprinse în programul de reeducare.

„Pisica se înscrise în Comitetul de Reeducare şi se arătă foarte activă o vreme. Într-o zi, cineva o văzu stând pe un acoperiş şi vorbind câtorva vrăbii care se ţineau, însă, la o distanţă sigură de ea; le spunea că toate animalele erau acum tovarăşe şi că oricare vrabie, dacă ar fi dorit, ar fi putut veni să se aşeze pe laba ei; dar vrăbiile păstrară distanţa.”

Printre regulile instituite la fermă este şi :

„Patru picioare bine, două picioare rău”.

Cu o asemenea lozincă, păsările nu puteau să fie de acord.

 „Avură obiecţii la început, de vreme ce se părea că şi ele aveau două picioare, dar Snowball le demonstră că nu era aşa:
― Aripa unei păsări, tovarăşă, zise el, este un organ de propulsie şi nu de manipulare. De aceea, ea trebuie privită ca picior. Semnul distinctiv al Omului este mâna, instrumentul cu care el săvîrşeşte tot răul.”

Iată că încet-încet apare şi un fel de “cantina partidului”, unde se putea găsi mâncare mai aleasă, dar nu pentru oricine.

„Laptele şi merele ― ştiinţa, tovarăşi, a dovedit asta ― conţin substanţe absolut necesare existenţei sănătoase a unui porc. Noi, porcii, lucrăm cu creierul. Întreaga conducere şi organizare a acestei ferme depind de noi. Zi şi noapte veghem la bunăstarea voastră. Pentru voi bem noi acel lapte şi mâncăm acele mere.”

Cum se ajunge în vârful ierarhiei revoluţionarilor? De multe ori printr-o acţiune sângeroasă.

„La acest sunet se auzi un lătrat îngrozitor afară şi nouă cîini uriaşi, purtând la gât benzi de bronz ţintuite, intrară în fugă în hambar. Se îndreptară direct spre Snowball, care sări de la locul lui exact la timp ca să scape de fălcile lor.
Erau căţeii pe care Napoleon îi luase de la mamele lor şi îi crescuse separat. Deşi nu ajunseseră încă la maturitate, erau deja câini uriaşi şi la fel de fioroşi la chip ca nişte lupi. Se ţineau pe lîngă Napoleon şi se vedea că dădeau din cozi către el în acelaşi fel în care ceilalţi câini fuseseră învăţaţi să-i facă domnului Jones”

Snowball şi Napoleon sunt doi porci. Cu patru picioare, să ne înţelegem.

Apar şi forţele de opresiune.

„Patru dintre porci, care stăteau în primul rând, scoaseră guiţături ascuţite de dezaprobare şi toţi patru săriră în picioare şi începură să vorbească deodată. Dar, la un moment dat, câinii din jurul lui Napoleon scoaseră nişte mârâituri profunde, ameninţătoare şi porcii tăcură şi se aşezară la loc.”

Conducătorii animalelor-porcii- uită de egalitatea pe care au consemnat-o în lista de percepte aprobată cu entuziasm de toţi locatarii fermei şi se mută în casa fostului stăpân. Dar, totul se poate explica, nu-i aşa?

„Era absolut necesar ca porcii, care erau creierele fermei, să aibă un loc liniştit unde să lucreze.”

Iar pentru  Napoleon  era mai potrivit cu statutul său  să trăiască într-o casă, nu într-o simplă cocină.

Dictatorii pot schimba şi textele legilor, în functie de moment. Dacă la început exista un percept : „Niciun animal nu va dormi în paturi”, după ce porcul Napoleon începe să doarmă în casa şi în patul domnului Jones, perceptul suferă o mică, dar esenţială schimbare:”Niciun animal nu va dormi în paturi… cu aşternuturi”

”În acele zile, se întâmplă că porcii se mutară brusc în casă şi-şi făcură acolo reşedinţa. Din nou animalele părură a-şi aminti că o rezoluţie fusese votată împotriva acestui lucru în zilele de demult şi din nou Squealer reuşi să le convingă de contrariu. Era absolut necesar ca porcii, zise el, care erau creierele fermei, să aibă un loc liniştit unde să lucreze. De asemenea, se potrivea mai bine funcţiei Conducătorului ― pentru că, de curînd, începuse să vorbească despre Napoleon intitulându-l Conducător ― să trăiască într-o casă decât într-o simplă cocină.”

“― Muriel, îi spuse ea, citeşte-mi al Patrulea Precept. Nu spune ceva de genul să nu se doarmă niciodată în paturi?
Cu o oarecare greutate, Muriel i-l silabisi:
― Zice: "Nici un animal nu va dormi într-un pat cu aşternuturi", anunţă ea”

La fel ca în oricare societate bazată pe stăpânirea prin teroare, şi în societatea animalelor fermei cei “vinovaţi” mărturisesc fărădelegi pe care niciodată nu le-au comis.

„Fără vreun alt îndemn, ei recunoscură că fuseseră în legătură secretă cu Snowball încă de la alungarea lui, colaboraseră cu el la distrugerea morii de vânt şi se înţeleseseră cu el să dea Ferma Animalelor pe mâna domnului Frederick. Mai adăugară că Snowball le mărturisise, în particular, că fusese el însuşi agentul secret al lui Jones de ani de zile. După ce îşi terminară declaraţiile, câinii îi muşcară de beregate imediat şi, cu o voce cumplită, Napoleon întrebă dacă vreun alt animal mai avea de recunoscut ceva.”

Câteva cuvinte atent adăugate intr-un percept, şi din nou totul este perfect legal. Textul nemodificat: “Niciun animal nu va ucide alt animal” devine “Niciun animal nu va ucide alt animal...fără motiv” !

Ca orice conducător, şi porcul Napoleon are un purtător de cuvânt:

„Când apărea, era însoţit nu doar de garda lui de câini, ci şi de un cocoşel negru care mărşăluia înaintea lui şi se purta ca un gornist, scoţând cu voce tare câte un "cucurigu" înainte ca el să înceapă să vorbească.”

Dacă tot a apărut dictatura porcilor, apare şi „cultul personalităţii”

„Despre Napoleon nu se mai vorbea niciodată simplu, cu "Napoleon". Despre el se spunea întotdeauna, cu emfază, "Conducătorul nostru, tovarăşul Napoleon", iar porcilor le plăcea să inventeze, pentru el, titluri, cum ar fi: Părinte al Tuturor Animalelor, Teroare a Omenirii, Protector al Comunităţii Ovine, Prieten al Răţuştelor. În discursurile lui, Squealer vorbea, cu lacrimile scurgându-i-se pe obraji, despre înţelepciunea lui Napoleon, despre bunătatea sufletului său şi despre profunda iubire pe care o arăta animalelor de pretutindeni, în primul rând şi în mod special animalelor nefericite care mai trăiau încă în ignoranţă şi sclavie la celelalte ferme. Devenise un obicei să i se atribuie lui Napoleon meritul pentru orice acţiune încununată de succes şi pentru fiecare strop de soartă mai bună. Adeseori se auzea cîte o găină spunând alteia: "Sub îndrumarea Conducătorului nostru, tovarăşul Napoleon, am ouat cinci ouă în şase zile", sau două vaci bucurîndu-se că beau apă din iaz şi exclamând: "Mulţumită conducerii tovarăşului Napoleon, ce gust excelent are această apă!"

Incercând să se integreze cu totul în societatea oamenilor, un porc a fost văzut exersând mersul în două picioare. Din nou vechiul percept ‚ „patru picioare bine, două picioare rău” se modifică puţin, dar esenţial, în „patru picioare bine, două picioare…şi mai bine” !

Rând pe rând, toate perceptele se modifică „după necesităţi”, pănă cănd rămâne doar unul: „Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele”

 Romanul lui Orwell se încheie prin buna înţelegere intre porci şi oameni.

„In casă, în jurul mesei celei lungi, stăteau şase oameni şi şase dintre porcii cei mai importanţi, Napoleon însuşi ocupând locul de onoare în capul mesei. Porcii păreau să stea foarte firesc pe scaune. Grupul se delectase cu un joc de cărţi, dar se întrerupsese pentru o clipă, evident ca să bea un pahar.
Douăsprezece voci urlau furioase şi toate erau la fel. Ce se petrecuse cu feţele porcilor nu mai era de-acum o dilemă. Fiinţele de afară priviră de la porc la om şi de la om la porc şi din nou de la porc la om: deja era imposibil să mai spui care era care.”

Oare în ziua de azi „fiinţele de afară” au posibilitatea întotdeauna de a preciza care-i porcul şi care-i omul?

 

 

 

 

 


Share
 

Sustine Sighet-Online.ro

Amount: 


Banner
Banner
Banner
DICTIONAR ONLINE:

Curs valutar


Horoscop


Vremea


Un mic zâmbet


.
.
.

©Copyright 2008 - 2013 Sighet-Online.ro    Termeni si conditii  |  Sitemap  |  RSS  |  Despre noi  |  Contact