logo

-- EDITORIAL || CULTURA || SPORT || PAGINA ELEVILOR || DINCOLO DE TISA || INTERVIU || DIASPORA SIGHETEANA || PSIHOLOGIE || CULINAR || EDITORIAL --


Sfântul Andrei – Apostolul Românilor PDF Imprimare Email 1211 Afişări
Scris de Alexandru Lucian   
Marţi, 29 Noiembrie 2011 21:21
„A doua zi iarăşi stătea Ioan şi doi dintre ucenicii lui. Şi privind pe Iisus, Care trecea, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu! Şi cei doi ucenici l-au auzit când a spus aceasta şi au mers după Iisus. Iar Iisus, întorcându-Se şi văzându-i că merg după El, le-a zis: Ce căutaţi? Iar ei I-au zis: Rabi (care se tâlcuieşte: Învăţătorule), unde locuieşti? El le-a zis: Veniţi şi veţi vedea. Au mers deci şi au văzut unde locuia; şi au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan şi veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru. Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte: Hristos). Şi l-a adus la Iisus. Iisus, privind la el, i-a zis: Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chefa (ce se tâlcuieşte: Petru). A doua zi voia să plece în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis Iisus: Urmează-Mi. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi. Iisus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug. Natanael I-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin. Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului.” (Ioan I, 35-51)
 
Pericopa evanghelică din această ultimă zi de noiembrie ne este cunoscută deoarece ea mai este citită din faţa sfintelor altare şi în Duminica Ortodoxiei, prima din Postul Mare. Ea reprezintă chemarea la primilor ucenici la apostolat dar în varianta Sfântului Evanghelist Ioan, Apostolul iubirii; la slujba Utreniei pasajul evanghelic ne vorbeşte tot despre chemarea la Apostolat a primilor ucenici dar în varianta Sfântului Apostol Matei. Se pune întrebarea de ce purta nume de origine elenă – Andrei provine din limba greacă şi înseamnă bărbătos, curajos? În decursul istoriei Ţara Sfântă a avut mai multe stăpâniri, una din acestea începând din timpul lui Alexandru cel Mare. Atunci iudeii pentru a-şi păstra nepângărit templul prin săvârşirea vreunui cult păgân în el, i-au propus lui Alexandru ca toţi copiii de parte bărbătească ce se vor naşte în anul acela să primească numele lui, model ce a fost preluat şi de urmaşii acestora. Astfel convieţuirea dintre iudei şi greci în Ţara Sfântă a dus la răspândirea printre iudei a numelor de origine elenă. Sfântul Apostol Andrei era frate al lui Simon Petru, care s-a numărat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, fiind amândoi fiii pescarului lona. Erau originari din Betsaida, localitate situată pe ţărmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, în nordul Ţării Sfinte. Amândoi au fost pescari, alături de tatăl lor, însă pericopa de astăzi îi prezintă nu pescuind, ci numându-se printre „ucenicii” Sfântului Ioan Botezătorul, ascultând timp îndelungat predicile acestuia în pustiul Iordanului, cu îndemnuri la pocăinţă şi cu proorocia despre venirea lui Mesia. De la acesta a auzit Andrei cuvintele „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan I, 29).
 
 
Îndată după botezul Domnului în Iordan, Sfântul Ioan Botezătorul îl prezintă din nou pe Mântuitorul Hristos „Iată Mielul lui Dumnezeu” (Ioan I, 36) urmând după cum am observat chemarea la urmarea lui Hristos adresată primilor ucenici, cel dintâi chemat fiind Sfântul Andrei. El mai apare menţionat de încă trei ori: la înmulţirea pâinilor, dincolo de Marea Galileii, el fiind cel care l-a înştiinţat pe Mântuitorul Hristos că în mulţime, exista un băiat cu cinci pâini de orz şi doi peşti (Ioan VI, 8-9), a doua oară după Intrarea în Ierusalim când, împreună cu Filip, au înştiinţat pe Domnul că nişte elini (greci), veniţi în cetatea Sionului cu prilejul sărbătoririi Paştelui iudaic, voiau să-L vadă (Ioan XII, 20-22), iar a treia oară la cuvântul despre sfârşitul lumii în versiunea Sfântului Evanghelist Marcu (Marcu XIII, 3). În urma poruncii Domnului, de a vesti Evanghelia la toate neamurile, după pogorârea Duhului Sfânt şi întemeierea Bisericii în chip văzut la Ierusalim, în ziua Cincizecimii, Sfinţii Apostoli şi apoi ucenicii lor, au început să predice noua învăţătură adusă în lume de Mântuitorul Iisus Hristos. Potrivit tradiţiei şi celor scrise de unii istorici şi teologi din primele veacuri creştine,: „Sfinţii Apostoli ai Mântuitorului, precum şi ucenicii lor, s-au împrăştiat în toată lumea locuită pe atunci. După tradiţie, lui Toma i-au căzut sorţii să meargă în Parţia, lui Andrei în Sciţia, lui Ioan în Asia…” – Eusebiu de Cezareea, părintele istoriei bisericeşti. Sfântul Mitropolitul Dosoftei al Moldovei în Vieţile Sfinţilor pe luna Noiembrie, ziua 30 sounea următoarele „Apostolului Andrei i-a revenit (prin sorţi) Bitinia şi Marea Neagră şi părţile Propontului, Chalcedonul şi Vizantea, unde-i acum Ţarigradul (Constantinopolul), Tracia şi Macedonia şi sosind la Dunăre, ce-i zic Dobrogrea, şi altele ce sunt la Dunăre, Tesalia şi acestea toate le-a umblat” Ocrotitorul Constantinopolului, cetăţii Bizanţului – Noua Romă, primul Apostol care a trecut prin această cetate rânduind un episcop pentru ea. Nichifor Calist, pe baza unor ştiri istorice mai vechi, scrie că Sfântul Apostol Andrei a plecat de la noi spre sud, trecând prin Tracia, a ajuns în Bizanţ (viitorul Constantinopol), iar de aici a trecut prin Macedonia şi Tesalia, ajungând până în oraşul Patras din Ahaia, în Grecia de azi. Acolo a suferit moarte martirică, fiind răstignit pe o cruce în formă de X (numită până azi „Crucea Sfântului Andrei”). Nu se cunoaşte anul martiriului său; unii istorici îl fixează în timpul persecuţiei împăratului Nero, prin anii 64-67, alţii mult mai târziu, pe la sfârşitul veacului „apostolic”, în cursul persecuţiei împăratului Domiţian.
 
 
Biserica primară a stabilit, încă de pe la sfârşitul secolului II, ca dată de prăznuire a pătimirii sale ziua de 30 noiembrie. O parte din moaştele sale, mai exact capul său, se află în Biserica care îl are drept ocrotitor din oraşul în care a primit cununa muceniciei, Patras. Apostolia a reprezentat pentru cei doisprezece Apostoli urmarea lui Hristos şi după Înălţarea Sa de-a dreapta Tatălui. A fost o misiune foarte grea pentru că au întâlnit în activitatea lor de propovăduire mentalităţi diferite, au fost prigoniţi de iudei şi de stăpânirea romană începând cu împăratul Nero, au străbatut lumea cunoscută la acel moment din Spania aflată în partea vestică a Imperiului Roman – unde se spune că Sfântul Apostol Pavel ar fi ajuns, dacă nu el însuşi cu siguranţa ucenici de ai lui până în India, la Malabar unde a propovăduit Sfântul Apostol Toma. Din Egipt şi Etiopia aflate în sud până în Sciţia şi ulterior Dacia devenită Felix prin cucerirea ei de către Traian şi unele părţi din Germania aflate în nord cuvântul Evangheliei Mântuitorului Hristos a fost propovăduit cu putere multă, Sfinţii Apostoli fiind ajutaţi în permanenţă de Duhul Sfânt. Prin tot ce au făcut ei, „ca slujitori ai lui Hristos şi iconomi ai tainelor lui Dumnezeu” (I Corinteni IV, 1), împreună lucrători cu Dumnezeu pe ogorul său – reprezentat de noi, oamenii de rând (I Corinteni III, 9) asistaţi în permanenţă de Mântuitorul Hristos în toate zilele, au schimbat lumea. Din păgână în majoritate au adus-o la credinţa în Dumnezeu cel Unul în Fiinţă dar întreit în Persoane. Predica lor, propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu a fost una bazată, cu predilecţie pe cuvântul rostit. Dar doi dintre cei 12 Ucenici direcţi ai Mântuitorului ne-au lăsat şi câte o Evanghelie, fiecare în stil propriu – Sfântul Apostol Matei şi Sfântul Apostol Ioan; avem epistole - ale Sfântului Apostol Petru, ale Sfântului Apostol Ioan şi de la „Apostolul neamurilor” – chemat într-un mod unic la slujirea apostolică – epistole pauline. Au ajuns ca „măturătura lumii”, osândiţi la moarte, slabi, de necinste dar fiind conştienţi de aceasta „Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales din lume, de aceea lumea vă urăşte. Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea” (Ioan XV, 18-19; XVI, 31).
 
 
Pentru că lumea a iubit păcatul, deoarece era în întuneric pentru aceasta au prigonit pe cei ce vesteau Lumina lumii, pe Mântuitorul Hristos, dar nu au reuşit oprirea răspândirii credinţei celei adevărate. Ziua de astăzi este declarată sărbătoare naţională bisericească pentru că este sărbătorit Apostolul Românilor şi Ocrotitorul ţării noastre. Şirul „sfinţilor naţionali”, sfinţilor poporului nostru începe cu unul din apostolii Mântuitorului Iisus Hristos, şi anume cu Sfântul Andrei. Sfântul Apostol Andrei l-a aflat pe Mesia şi l-a propovăduit lumii. Să ne uităm la cel pe care îl prăznuim astăzi, şi să luăm exemplu de la el seriozitatea şi curajul de care a dat dovadă lăsând toate, urmând Mântuitorului Hristos şi mergând alături de ceilalţi Apostoli la toate neamurile, învăţând şi botezând în numele Sfintei Treimi. El ne-a născut la Viaţa cea adevărată prin propovăduirea Evangheliei în Iisus Hristos (I Corinteni IV, 15). Faptul că numele său este purtat de un număr impresionant de români - aproximativ 650.000 dovedeşte că el este un sfânt iubit de noi, românii, dar nu trebuie să ne rezumăm numai la a-i purta numele, ci trebuie să fim pecetea Apostoliei sale (I Corinteni IX, 2). Să fim rodul ostenelilor, călătoriilor Sfântului Apostol Andrei prin faptele noastre e îndemnul ce Biserica ni-l propune astăzi pentru că el a dat un sens înalt poporului român.
 
 
A fi român înseamnă în primul rând a fi creştin, deoarece datorită predicii sale din Sciţia Mică sau Dobrogea creştinismul nostru este unul de origine apostolică, este în fiinţa noastră. Una din cântarile din slujba Sfântului Andrei, încreştinătorul daco-romanilor, cuprinde în câteva cuvinte activitatea lui, de apostol al lui Hristos şi propovăduitor al credinţei în El „Pe propovăduitorul credinţei la geto-daci şi slujitor al Cuvântului, pe Andrei cel dintâi chemat să-l lăudăm, că pe strămoşii noştri i-a adus la cunoştinţa lui Hristos, crucea în mâini ţinând şi izbăvind din înşelăciunea vrăjmaşului sufletele lor, pe care le-a adus la Dumnezeu ca dar bine primit. Pe acesta, toţi românii să-l lăudăm şi să-l cinstim, ca să se roage neîncetat lui Hristos Dumnezeu, ca să ne ferească de toată răutatea şi să mântuiască sufletele noastre”.
 
 
Pentru Sighet Online, Alexandru Lucian, student la Facultatea de Teologie din Iasi

Share
Ultima actualizare Marţi, 29 Noiembrie 2011 21:47
 

Dr.Max - Farmacie

Sustine Sighet-Online.ro

Amount: 


Banner
Banner
Banner
DICTIONAR ONLINE:

Vremea


.
.
.

©Copyright 2008 - 2013 Sighet-Online.ro    Termeni si conditii  |  Sitemap  |  RSS  |  Despre noi  |  Contact