logo

-- EDITORIAL || CULTURA || SPORT || PAGINA ELEVILOR || DINCOLO DE TISA || INTERVIU || DIASPORA SIGHETEANA || PSIHOLOGIE || CULINAR || EDITORIAL --


Interviu cu sigheteanul Marius Leordeanu, cercetator in inteligenta artificiala PDF Imprimare Email 13031 Afişări
Scris de Horia Picu & Dani Godja   
Luni, 10 Octombrie 2011 10:39

Marius Leordeanu (nascut pe 11 mai 1980) este o exceptie printre tinerii exceptionali ai Sighetului: a stat 10 ani in SUA, a obtinut un doctorat acolo, dupa care s-a intors in România pentru a face o cariera în ţara sa. Mai multe informatii despre Marius Leordean puteti afla citind interviul mai jos:

Dani Godja: Intai de toate, cine este Marius Leordeanu si ce ne poti spune despre tine?

 

Marius Leordeanu: De profesie sint cercetator intr-un domeniu care incepe sa ia tot mai mare amploare si anume, computer vision, o ramura esentiala in inteligenta artificiala.

Cercetare in inteligenta artificiala mi-am dorit din copilarie, imi e si greu sa o numesc o meserie, e mai mult o pasiune si un fel de a fi. Ma trezesc dimineata cu o bucurie atit de mare ca voi merge din nou la birou si ca voi face inca o zi ceea ce imi place. Sint un om fericit din acest punct de vedere. Asta nu ma defineste complet insa, e doar o parte din mine. Dincolo de toate, sint un om care incearca sa invete si sa se dezvolte in fiecare zi si care, in acelasi timp, incearca sa se descopere.

De multe ori ma intreb cine sint si ce ar trebui sa fiu. Cred ca cel mai mult imi doresc sa fiu o farima, care sa faca parte cu cinste din ceva mult mai mare si mai inalt.

 

Dani Godja: Ce înseamnă pentru tine Sighetul şi Colegiul Naţional Dragoş-Vodă? Care sunt profesorii care ti-au marcat perioada petrecută în Sighet?

 

Marius Leordeanu: Sighetul pentru mine e mai multe lucruri in acelasi timp. Pe de o parte, e locul copilariei mele unde la un an am invatat sa merg, la patru sa ma leg la sireturi, iar mai apoi am facut primii pasi importanti in viata. De fiecare data cind ma intorc la Sighet, ma regasesc si imi gasesc raspunsurile oricare ar fi intrebarile de moment, e locul unde ma reincarc de energie. Apartin acelui loc mai mult decit oricarui altuia. Pe deasupra, e locul in care locuiesc mama si bunica mea, doua roci de temelie din viata mea, care ma primesc de fiecare data cu dragoste. Sighetul e acel loc special.

 

De Dragos Voda ma leaga multe, acolo mi am intilnit colegii de clasa si multi alti prieteni

de care imi e dor iar momentele petrecute cu ei imi sint foarte dragi. Dar si mai important e faptul ca la Dragos Voda am intilnit o pe Alina. Cine s-ar fi gindit atunci ca vom fi din nou impreuna ? De fapt ma gindeam si atunci la asta, dar cine ar fi crezut cu adevarat ca asa va fi ! Dumnezeu e insa un povestitor mult mai inspirat decit avem curajul pe moment sa credem.

 

In ceea ce priveste profesorii de la Dragos Voda si de la Scoala Normala unde am facut primii opt ani, nu pot decit se le multumesc tuturor din tot sufletul meu.

Sa le multumesc pentru rabdarea pe care au avut-o cu mine; stiu ca pe unii i-am chinuit mai mult decit pe altii cu intrebarile mele sau cu felul meu de a fi, plin de energie si citeodata de neastimparare. Nu am fost un elev model, dar, vreau sa ii asigur ca de la toti am invatat cite ceva bun. Nu cred ca a fost vreo materie care sa nu imi placa, nu cred ca a fost o intrebare pe care sa le-o pun fara o curiozitate autentica, in permanenta flaminda dupa raspunsuri.

 


Horia Picu: Ai un CV absolut impresionant. Vad ca in Statele Unite ai facut studii la cel mai inalt nivel in universitati de prestigiu. Am vazut ca ai studiat inteligenta artificiala, printre altele. Crezi ca se va ajunge vreodata ca inteligenta unei masini sa fie apropiata de cea a unui om?

 

Marius Leordeanu: Cu totii ne intrebam asta, mai rar sau mai des, observind progresul pe care il face tehnologia in zilele noastre. E greu de prezis exact, pentru ca lucrurile se schimba exponential, mult mai rapid decit ne putem imagina. Oricum, eu cred ca viitorul, daca l-am putea vedea acum, ne-ar surpinde profund. Am sa incerc sa imi expun pe scurt punctul de vedere. Raspunsul meu e: da si nu. In viziunea mea, masina va avea o intelgienta apropiata de cea a omului de azi, iar apoi o va depasi cu mult si asta in timpul vietii noastre.

Insa nu va depasi omul de atunci, pentru ca omul de atunci va folosi masina ca sa isi imbunatateasca propria inteligenta. Masina va deveni o parte din noi mai importanta decit e azi. Azi folosim telefonul si internetul ca sa ne extindem capacitatea de comunicare, folosim autoturismul si avionul ca sa ne deplasam mai rapid, folosim computerul ca sa proiectam si sa calculam mai bine. Ce ne va opri sa folosim computerul pentru a ne imbunatati si mai mult inteligenta printr-o comunicare mai buna cu sistemul nostru nervos ?

Limitele noastre de maine sint cu mult dincolo de ceea ce ne inchipuim azi ca sintem.

Oare Facebook e doar o pagina de internet din afara noastra sau e de fapt o extindere a existentei noastre ce da posibilitatea unui mod de a fi cu mai putine bariere si limitari fizice ? Oare Google e doar un motor de cautare sau si o extindere a memoriei si a cunostintelor noastre.

Da, e adevarat, sintem inca intr un stadiu de inceput si oarecum rudimentar, dar am parcurs un drum lung, trebuie sa recunoastem.

Oare nu asta ne dorim, sa ne depasim pe noi insine ? In acelasi timp, sa nu uitam ca toate sint cu voia lui Dumnezeu, supuse acelorasi legi si posibilitati care deja exista. Si sa nu uitam ca sintem parti dintr-un mecanism mult mai complex decit putem pricepe. Un neuron, de exemplu, stie exact ce face la nivelul lui individual, dar nu isi intelege rolul adevarat in mecanismul complex al creierului. La fel si noi, sintem limitati in capacitatea de a ne intelege propria existenta.

 

Horia Picu: Cel mai bine pentru tinerii sigheteni este sa le putem oferi cateva date ale traseului tau de studii, de la plecarea din Romania, pana la…intoarcerea in Romania. Cand ai plecat din tara, cand te-ai intors?

 

Marius Leordeanu: Am plecat din tara dupa un an de facultate la Cluj, in anul 2000.

Eram student la doua facultati, fizica la Babes-Bolyai si calculatoare la politehnica.

La politehnica era un program mai serios de care m-am tinut mai mult.

Imi doream foarte mult sa ajung in SUA unde sa imi fac doctoratul.

Asa ca am riscat, mi-am inghetat anul in Romania si am plecat in SUA la o facultate pe care familia mea si-o puteam permite financiar. In scurt timp am gasit acolo un profesor tinar care facea cercetare in computer vision. Domeniul m-a atras imediat, parea de domeniul science fiction, si tocmai de aceea simteam ca mi se potriveste.

Am luat un curs cu el, am inceput sa lucrez in laboratorul lui, fiind platit destul de bine. Dupa doua luni aveam deja material pentru o lucrare stiintifica. Am trimis-o la cea mai prestigioasa conferinta in domeniu din America (International Conference on Computer Vision and Pattern Recognition) si a fost acceptata. In acelasi timp lucram ca tutore, ii invatam pe studenti diferite materii, de la matematica si fizica, pina la geografie.

Trebuia sa imi cistig existenta asa ca lucram cite 25 de ore pe saptamina, si asta in timp ce luam cite sase cursuri pe semestru.

Munca de cercetare, notele bune precum si recomandarile profesorilor m-au ajutat sa fiu acceptat la doctorat la cea mai prestigioasa scoala de robotica din SUA, The Robotics Institute, din cadrul Carnegie Mellon University. A fost un vis care apoi a devenit realitate. Acum e o amintire deosebita, o pagina frumoasa din povestea vietii mele.

 

Horia Picu: Sa continuam cu o intrebare care probabil e pe buzele oricui iti citeste CV-ul.Te-ai intors in Romania, si nu oriunde - la Institutul de Matematica apartinand Academiei Romane. Poti sa ne spui ce ai facut in SUA, de ce te-ai intors in tara si cu ce te ocupi aici?

 

Marius Leordeanu: In SUA, cel mai important pas a fost ca am obtinut doctoratul pe care mi-l doream. In Romania a existast aceasta posibilitate, de a lucra ca cercetator intr-un laboratornou si foarte bine dotat in domeniul in care m-am specializat, in cadrul Institutului de Matematica al Academiei Romane.

Tot in Romania traia si iubita mea, Alina. Drumul vietii m-a intors in tara, unde am simtit ca ma voi implini pe mai multe planuri, atit personal cit si profesional. Romania, vazuta din exterior, s-a schimbat mult in bine in ultimii zece ani. Stiu ca la televizor se propaga o multime de idei negative, atit din motive politice cit si de rating. Insa, privind obiectiv, Romania e pe drumul cel bun. Eu unul am vazut o schimbare evidenta in bine. Dar am vazut peste tot si o multime de oameni pesimisti, care, dupa parerea mea, aleg subconstient sa nu vada binele, ci sa traiasca in cutia lor de suferinta si de negativism. Exista o dependenta de nefericire, careia putem sa ii cadem usor in plasa, mai ales atunci cind nu stim cum e sa fii bine si multumit, mai ales dupa o viata intreaga de greutati. Multi vor spune ca e foarte greu, si vor veni cu argumente.

Sint de acord. Ce nu inteleg insa e de ce, atunci, cafenelele si barurile sint in permanenta pline. Bineinteles ca am fost constient ca va fi greu, dar in acelasi timp, Romania e si o oportunitate, pentru ca aici pot fi numarati pe degete cei ce lucreaza in computer vision

la un nivel de top international. E inca un vid pentru cercetare care are nevoie sa fie umplut. Acum e momentul pentru tinerii cercetatori sa se intoarca.

Marius si Alina

Horia Picu: Romania e doar o etapa a carierei tale? Te gandesti sa te intorci in SUA? Acolo sunt alte posibilitati….

 

Marius Leordeanu: Acum lucrez intr-un laborator nou, dotat cu echipamente de cel mai inalt nivel pe care multe laboratoare din SUA si l-ar dori. Lucrez cu oameni talentati si muncitori; exista, deci, atit material uman cit si dotare tehnica. Nu ramine decit ca cei de la conducerea cercetarii in Romania sa aprecieze corect ce lucru frumos am inceput impreuna aici si sa continue sa sprijine acest proiect pe termen lung. Acum

Romania are sansa de a se plasa pe harta mondiala a cercetarii in computer vision. Deja avem articole acceptate la conferinte de top din lume. Intr-o luna de exemplu, vom merge in Barcelona, la cea mai prestigioasa conferinta din computer vision din lume, sa prezentam citeva lucrari. Din cite stiu, sint primele lucrari in computer vision, realizate complet in Romania, care ajung la acest nivel de top.

Este ceva exceptional, de ce as pleca daca pot, in tara in care m am nascut, sa fac ceea ce imi doresc ? Trebuie doar sa avem incredere in noi insine si in Dumnezeu, sa tinem fruntea sus si sa mergem mai departe.

 

 

Horia Picu: Te gandesti sa continui munca alaturi de studenti? Te tenteaza o cariera didactica?

 

Marius Leordeanu: Imi doresc sa lucrez cu studenti, care au un potential fantastic si care reprezinta viitorul nostru, al romanilor.

Da, asta imi doresc, sa lucrez cu cei mai buni studenti si, poate, mai incolo, sa predau si la universitate.

Munca de cercetator presupune si o datorie, aceea da a-i ajuta pe cei mai tineri sa se formeze, sa se dezvolte.

 

 

Horia Picu: Sistemul american de invatamant difera mult de cel romanesc. Daca ai avea posibilitatea, in ce ar consta reforma pe care ai propune-o pentru a reface diferenta dintre cele doua sisteme? Da-mi cateva puncte unde ai face schimbari fundamentale.

 

Marius Leordeanu: Nu sint la curent cu toate problemele sistemului nostru de invatamint. Intr-un aspect insa mi-as da cu parerea: as incerca sa intaresc legatura dintre academie si industrie, dintre universitati si companii. Companiile au nevoie de oameni bine pregatiti, capabili de inovatie, daca vrem ca economia sa mearga bine, si odata cu ea, noi toti.

Scolile sint cele care pregatesc oameni. A investi corect in scoli si in educatie, a pune mai bine in legatura companiile si industria cu academia, nu poate decit sa duca la ceva bun pe termen mediu si lung.

As oferi mai multe fonduri cercetarii si educatiei si pe de alta parte as incuraja, financiar bineinteles, companiile care investesc in educatie si cercetare. Si noi, romanii, putem sa cream si sa participam activ la dezvoltarea de noi tehnologii.

Asta ar imbunatati si respectul pe care romanii il au fata de scoala si educatie in raport cu industria. In momentul de fata sint multi care nu au incredere in invatamint si nu au respect fata de el. Dar daca nu avem un invatamant de calitate, nici nu se mai pune problema de a avea companii de top aici, la noi in tara, autohtone sau nu. Sa ne uitam ca pe lista celor mai mari companii din lume si vom vedea ca sint cele care se bazeaza cel mai mult pe o educatie serioasa, in IT, in business, in biologie, chimie sau fizica, adica exact in materiile de care fugim si pe care nu le luam din pacate in serios.

 

Horia Picu: Ai fost student in SUA, acum lucrezi cu studenti romani. Cum ai descrie studentul roman si studentul american?

 

Marius Leordeanu: Studentul roman e talentat si cu mult potential. Ce nu are fata de cel american e acel grad ridicat de optimism si speranta. Ii cerem foarte mult atunci cind ii pretindem autoritar sa fie silitor, disciplinat si serios. Ar trebui sa ii oferim si noi motive ca sa poata fi asa: sa ii dam incredere, sa il incurajam si poate in primul rind, sa ii dam un exemplu. E usor a critica si mult mai greu a da un exemplu. Bineinteles, ca partea cea mai grea ii revine lui. El reprezinta inceputul unei noi ere pentru aceasta tara si ramine la latitudinea lui daca vrea sa inceapa cu dreptul sau daca accepta infringerea mostenita de la parinti. E o sarcina grea dar si satisfactia va fi pe masura. Trebuie sa traga tare si sa creada in potentialul lui fantastic, pentru ca nu e cu nimic mai prejos decit studentii din alte tari. Lumea se va schimba atit de mult in urmatorii ani, incit toti cei ce sint seriosi si muncitori azi, nu vor avea decit de cistigat maine.

Marius Leordeanu

Horia Picu: In timpul studentiei tale americane presupun ca ai stat in campus, in caminele lor probabil net diferite de caminele noastre studentesti. Poti sa ne faci o scurta prezentare a conditiilor in care ai stat acolo?

 

Marius Leordeanu: In SUA am stat putin in campus. Inainte de a fi la doctorat, cind eram inca in facultate in New York, am stat aproape un an la tatal meu iar apoi, dupa care mi-am schimbat de multe ori domiciliul. Am stat la un moment dat cu inca doua persoane intr-o singura camera, la demi-sol. Imparteam chiria, ne faceam de mancare, si supravietuiam cu gindul la o viata mai buna. In ultimul an am reusit sa obtin un loc in campus. Aveam camera mea, era mai bine.

 

Conditiile de atunci de la camin in Romania erau destul de vitrege. Inainte de a pleca in SUA, cind eram student la Cluj, locuiam in caminul 16 din Hasdeu, la etajul noua, fara lift, citeodata si fara apa calda. Eram 5 in camera.

Imi aduc insa aminte cu drag de acele vremuri. Peste ani mi-am dat seama ca am fost un norocos ca nu am avut lift. Urcind si coborind noua etaje de citeva ori pe zi a fost un exercitiu fizic excelent. Eram intr-o forma fizica de zile mari. In timp mi-am dat seama ca un obstacol dintr-un punct de vedere poate fi de fapt o oportunitate cind e privit din alt punct de vedere.

Perceptia noastra e cea care alege. Oricit de greu ti-ar fi, alege unghiul din care sa poti exploata situatia in mod pozitiv, si multumeste-I lui Dumnezeu ca ti-a oferit-o, exact asa cum e, pentru ca numai asa poti maximiza ce iti ofera prezentul.

De multe ori imi aduc aminte de povestea cu etajul noua si amintirile acelea ma ajuta sa trec peste greutati. Acum insa, din cite stiu de la studentii cu care lucrez, conditiile sint mult mai bune in caminele din Romania.

 

Horia Picu: Exista cumva un moment cand oricat de bune ar fi conditiile de trai in alta parte, dorul de casa, de locurile natale te determina sa te intorci?

 

Marius Leordeanu: Existau multe astfel de momente. De la bun inceput simteam ca ma voi reintoarce, nu stiam insa cind. Totul este relativ. Noi oamenii avem obiceiul de a ne neutraliza

la ceea ce avem in jurul nostru, indiferent daca e foarte bine sau foarte rau. Daca e foarte bine, incepem sa uitam cit de bine e si nu mai stim sa apreciem. Daca

e foarte rau, uitam si asta, ne obisnuim si nu mai facem nimic ca sa iesim si sa ne imbunatatim situatia.  E o proprietate de baza a sistemului nervos, aceea de a deveni imun la inputuri, dupa un timp. Romanii nu stiu in ce paradis traiesc. Ca sa realizeze acest lucru e nevoie citeodata sa traiasca departe de casa. Odata ajuns in mijlocul New Yorkului, turistul roman e fascinat de imensitatea lui si de atmosfera aproape ireala, de domeniul fictiunii, data de acei zgirie nori uluitori, de acel oras plin de viata si de lumini,

care nu doarme niciodata. Dupa un timp insa, toate incep sa paleasca si nimic nu mai pare senzational. Utiam de fantasticul New York si incepem sa vedem obisnuitul New York, cu problemele si partile lui intunecate si mai putin senzationale. La fel facem si cu aceasta tara, Romania. Cind ne intoarcem insa, o vedem din nou asa cum e, frumoasa, cu niste peisaje deosebite, cu locuri si oameni interesanti, multi cu talente deosebite, ce stau citeodata ascunse ca niste comori. Nu demult m-am intilnit cu o persoana mai in virsta, de nationalitate evreiasca, foarte bogata, care, dupa ce a trait prin toata lumea si a facut o multime de bani, s-a stabilit in Maramures si mi-a descris acest loc exact asa cum il vad eu acum, dupa ce am trait 10 ani peste hotare.

Da, imi era foarte dor de casa si asta nu de putine ori !

 

 

Horia Picu: Dupa cat timp revezi Sighetul? Gasesti schimbari interesante in el? Ce-ti place si ce nu-ti place la orasul natal?

 

Marius Leordeanu: Sighetul imi place tot mai mult. Pe masura ce trec anii il vad si revad tot cu alti ochi. E un oras tot mai cochet, caruia ii prevad un viitor frumos din punct de vedere turistic. Cunosc multi bucuresteni care au fost la Sighet si mi au vorbit foarte frumos despre orasul nostru drag.  Partea care nu imi place in acea zona sint soselele. Sper ca acest aspect sa se imbunatateasca repede, pentru ca drumurile noastre sunt cu mult sub nivelul unei tari europene.

 

Horia Picu: Cu siguranta ca ti-ai facut multi prieteni americani. Cum au primit vestea ca vrei sa te intorci in “Europa” , cum zic ei, fara sa faca diferenta intre tari? Sau sentimental vorbind sunt mult mai insensibili decat noi, astfel nefacandu-si probleme despre plecarea ta de-acolo?

 

Marius Leordeanu: America e atit de mare incit oamenii acolo sint obisnuiti sa traiasca la distanta unul de altul. Prietenii mei de peste ocean nu au vazut venirea mea ca pe un lucru rau. Daca lucrurile merg bine aici, atunci totul e ok.

 

Horia Picu: Daca am inteles bine, ai colaborat cu Intel si cu Google. Cum a fost, cum era programul acolo, ce ai facut pentru aceste companii si de ce n-ai ramas acolo?

 

Marius Leordeanu: Am facut internshipuri atit la Google cit si la Intel. Chiar si acum colaborez cu cineva de la Google in cercetare si vom trimite o lucrare impreuna la o conferinta americana importanta. Google si Intel sint companii senzationale, insa din punctul de vedere al cercetarii nu am mai putine posibilitati aici, deocamdata. Sper sa fie tot asa. A fi parte dintr-o companie uriasa poate sa iti dea, cel putin temporar, senzatia implinirii, insa implinirea adevarata e de fapt ceva intim si personal. Poti lucra pentru o companie mare si sa nu faci ceea ce iti doresti, sau poti lucra intr-un grup mai restrins sau chiar singur si sa produci ceva mai de valoare. Nu e usor sa iti gasesti locul potrivit intr-o companie mare, s-ar putea sa nimeresti intr-un grup care nu ti se potriveste pe un sub-domeniu care nu e exact ceea ce vrei. Cunosc oameni care au patit asta. Avantajul intr-o companie puternica consta in fondurile aparent inepuizabile, deci din punct de vedere financiar esti mult mai in siguranta. Pentru un cercetator insa, se poate intimpla ca liberatea sa o gasesti mai degraba in lumea academica. Oricum, daca reusesti sa faci ceea ce simti ca trebuie sa faci, oriunde ai fi, atunci libertatea si menirea ta se contopesc si esti un om fericit.

 

Horia Picu: Ce poate face in timpul liber un european prin imensa America de Nord?

 

Marius Leordeanu: Poate face tot ce vrea el, doar sa aiba bani si timp liber. America e diferita, e nevoie de o perioada de acomodare bineinteles, insa posibilitatile sint nenumarate.

 

Horia Picu: Unde ti-ai petrecut concediile cat timp ai stat in SUA?

 

Marius Leordeanu: Am fost in multe locuri. Imi place mult natura. Ma regasesc in mijlocul ei. Si acum ma visez traind intr-o casuta in inima muntilor sau pe o insula, undeva departe de galagia

oraselor mari. Mergeam in astfel de locuri, destul de des. Poate cea mai frumoasa vacanta a fost in Hawaii. Il recomand, e un loc de vis, in inima oceanului Pacific. Cel mai nou pamint, cu o vegetatie nemaintilnita si de o frumusete rara.

 

Horia Picu: Ce nu ti-a placut in America? (Daca e ceva ce nu ti-a placut.)

 

Marius Leordeanu: America, ca orice alta tara, are si parti frumoase si altele mai putin frumoase. E o cultura si o civilizatie diferita. Distantele sint mult mai mari, oamenii muncesc mai mult, chefuiesc mai putin, au poate gusturi mai simple si mai putin complicate in anumite privinte, dar vad lucrurile mult mai clar din altele. E o intrebare foarte greu de raspuns in citeva cuvinte. Se pot scrie sute de carti despre America. Ce imi vine in minte acum e ca aici in Romania familia e mai importanta decit acolo, legaturile sint mai strinse, si mai calde. Oamenii aici au nevoie de bunici si bunicii de nepoti mai mult decit in America :).

 

Horia Picu: Regreti ca in anii petrecuti dincolo de ocean nu ti-ai indeplinit un obiectiv, o dorinta? Daca exista, normal asa ceva.

 

Marius Leordeanu: La un anume nivel, am regrete ca orice om. La un alt nivel insa, nu regret nimic.

Ma bucur ca am avut 10 ani de experienta americana, am invatat multe si nu pot decit sa multumesc acelei tari ca mi a oferit o scoala si o experienta de cel mai inalt nivel. America stie sa valorifice scoala si sa ii ofere respectul si importanta cuvenita. Ginditi-va ca un doctorat la Carnegie Mellon costa aproape o jumatate de milion de dolari, din care eu nu am platit nimic.

 

Marius Leordeanu

Horia Picu: Pentru foarte multi dintre noi, SUA e ceea ce vedem la televizor. Cum e, de fapt, America?

 

Marius Leordeanu: America e o lume, cu multe nivele si multe fete. E mult mai variata decit Romania. Acolo poti gasi aproape orice cauti. New Yorkul, de exemplu, e apropiat de ce se vede la televizor. Un orasel mic sau mediu insa, e cu totul si cu totul diferit.

Un roman s-ar plictisi in majoritatea oraselor din America. Multi romani care au vizitat SUA mi-au spus ca americanii par falsi. Este doar o senzatie. In acelasi fel, americanii vad pe chipul romanilor o umbra de pesimism aparent fals si fara un motiv solid.

Nu poti intelege o cultura din afara ei, fara a trai in mijlocul ei pentru o perioada suficient de lunga. Aceste trasaturi diferite de comportament au radacini in mentalitati diferite.

Sint in joc motive mult mai subtile, cu o istorie lunga in spate. Dincolo de aceste diferente, americanii, ca si noi, sint tot oameni cu aceleasi dureri si bucurii. E adevarat insa, ca au un respect mai mare fata de ei insisi si ca stiu sa aprecieze mai bine valoarea autentica. Eu vad asta ca un rezultat al lectiilor pe care le-au invatat de-a lungul istoriei lor. Noi am avut parte de o alta istorie.

 

Horia Picu: Ceva nu inteleg. Vedem case construite din scandurele, nimic din caramida, BCA, sau alte materiale mai rezistente. Si la noi sunt multe case din lemn, dar e lemn, nu scandura extrem de fragila. Poti sa ne lamuresti? Chiar asa stau lucrurile?

 

Marius Leordeanu: Da, nu esti departe de adevar. Nu inteleg nici eu foarte bine de ce. Casele lor au o fundatie subtire, nu atit de adinca, sint mult mai usor de construit, si mai fragile de fapt.

Nu sint convins nici de faptul ca avem cu adevarat nevoie de case foarte solide. Multi isi doresc o casa noua, atunci de ce sa o faci din piatra, ca oricum oamenilor de maine le va place, ca si noua, sa construiasca, nu sa locuiasca in case vechi de sute de ani.

 

Dani Godja: Care sunt cărtile care ţi-au marcat anii adolescenţei? Care e ultima ta carte citită care te-a impresionat şi ce ne poţi spune despre ea?

 

Marius Leordeanu: Cartea care mi a placut cel mai mult in liceu a fost Pendulul lui Foucault a lui Umberto Eco. Imi placea mult si Mircea Eliade, modul lui clar de a gindi si de a-si structura ideile. Au mai fost si John Fowles, Aldous Huxley, Mika Waltari si multi altii.

Dar, in acea perioada, cel mai mult m-a marcat Umberto Eco. Intimplarea face ca ultima carte pe care am citit-o e tot a lui Eco, "Cimitirul din Praga". In ultimul lui roman, incearca sa explice, printre altele, intr-un mod semi-fictiv si foarte captivant, modul in care a luat amploare anti-semitismul, atinge subiecte precum serviciile secrete, consipratiile mondiale, si alte teme care tind sa reapara in opera de romanicer a lui Eco. El demonteaza mituri si descifreaza mistere ca apoi sa reconstruiasca lumea si istoria intr-o lumina mai clara si mai logica. Isi permite sa vorbeasca despre subiecte tabu, de o mare importanta, pe un ton usor, citeodata sugubat si plin de umor, tesind ca un adevarat maestru fictiunea cu adevarul istoric. Cartea ridica niste probleme si pune niste intrebari foarte interesante! O alta carte pe care as mentiona-o si pe care am citit-o recent a fost "The Singularity is Near" de Ray Kurzweil, pe care v-o recomand cu multa caldura, mai ales celor pasionati de stiinta. Din pacate nu cred ca a aparut in limba romana. Daca cineva de la vreo editura citeste acest interviu, va rog mult, nu mai asteptati, ci incepeti sa traduceti lucrarile lui Kurzweil, pentru ca e cu adevarat pacat ca un adevarat Edison al vremurilor noastre sa nu apara si in limba romana.

 

Dani Godja: Mai ai timp de hobby-uri? Care ar fi acestea?

 

Marius Leordeanu: Momentan imi gasesc greu timp de hobby-uri, mai ales in aceasta perioada.

In timpul liber incerc sa fac sport, sa joc baschet cam o data pe saptamina si sa vizitez cit mai multe locuri frumoase din aceasta tara minunata. E si un mod de relaxare binevenit. Nu demult mai obisnuiam sa mai scriu si cite o poezioara, sau sa compun cite un cintecel. Puteti sa asculati citeva din melodiile mele pe leordeanu.tumblr.com, nu sint inregistrate foarte bine, nici cintate in mod profesionist, dar mie imi sint dragi :).

 

Dani si Horia: Marius, iti multumim pentru acest interviul. Finalul iti apartine….

 

Marius Leordeanu: In primul rind eu vreau sa va multumesc si sa va felicit pentru ce faceti pentru Sighet, prin Sighet Online. Nu demult mi-a trimis un prieten bucurestean un articol de pe Sighet Online si nu pot sa va spun cit de mindru am fost de voi, in momentul in care am realizat ca sinteti cititi de oameni din intreaga tara. Sighetul e un oras iubit de multi romani si cred ca merita ce e mai bun, iar voi ii faceti cinste. 

 

Autori: Dani Godja & Horia Picu 

 Octombrie 2011 

www.sighet-online.ro 

 

Marius Leordeanu

 


Share
Ultima actualizare Miercuri, 12 Octombrie 2011 07:12
 

Dr.Max - Farmacie

Sustine Sighet-Online.ro

Amount: 


Banner
Banner
Banner
DICTIONAR ONLINE:

Vremea


.
.
.

©Copyright 2008 - 2013 Sighet-Online.ro    Termeni si conditii  |  Sitemap  |  RSS  |  Despre noi  |  Contact