L-am intalnit pe pictorul Caius Lugojan la Sala Radio Sighet la “Salonul de vara al pictorilor sigheteni”. A fost de acord sa-mi raspunda la unele intrebari privind viata si activitatea sa ca dascal si artist.

Horia Picu: Te rog sa ne spui cateva cuvinte care sa rezume, pentru inceput, ceea ce esti tu, ca persoana.

Caius Lugojan: M-am nascut in orasul Arad, in luna august 1954, am studiat artele plastice la Universitatea din Timisoara, fiind pasionat de tot ceea ce inseamna frumosul, o categorie a esteticii care sper in continuare sa caracterizeze ambientul si societatea in care traim. Datorita faptului ca de la varsta de 24 de ani traiesc in Sighetu Marmatiei, consider ca sunt sighetean si contribui la viata culturala si la educatia estetica a tinerei generatii a Sighetului. De 25 de ani ma ocup de hranirea sensibilitatii si formarea capacitatii de exprimare prin imagini artistico - plastice a copiilor care se inscriu la Cercul de Pictura de la Clubul Copiilor din Sighet.

H.P.: Ce ne poti spune  despre expozitia care are loc aici, in prezent?

C.L.: Expozitia aduce pe simezele din Sala Radio Sighet lucrarile a 14 pictori constituiti in grupul de artisti plastici “Sigart”. Nu doresc sa intru intr-o prezentare specifica unui critic de arta a Salonului de vara, dar pot sa spun ca am trait un sentiment de implinire si bucurie. Este de fapt trairea estetica produsa de comunicarea prin imagini plastice atat de diverse si totusi atat de unitara prin seriozitatea si evolutia intrinseca a grupului de artisti.

H.P.: Te rog sa ne prezinti  in cateva cuvinte tabloul intitulat “Vantul”, al carui autor esti.

C.L.: Nu stiu cat este de util sa traduci in cuvinte ceea ce poate sa comunice o imagine vizual-plastica. De aceea spun, totusi, ca in multe din lucrarile mele, in constituirea si structurarea imaginii implic metafora plastica. Aceasta este “miezul iradiant” al imaginii artistice in ansamblul ei si nu invita la naratiune, ci la trairi sensibile. Lucrarea intitulata “Vantul” este un spatiu plastic in triptic, structurat prin dinamica elementelor grafice si a petelor de culoare intr-o herghelie de cai imateriala ce inadeaza peisajul de campie. Simbolic si sugestiv, Caii sunt expresia fortei, elegantei si libertatii gandului.

H.P.: Cateva ganduri despre arta si artist…

C.L.: Voi incerca sa creionez cateva idei care imi sunt apropiate. In primul rand, arta porneste de la nevoia omului de a trai si a produce frumosul. Este nevoia noastra de a ne satisface inteligenta emotinala, aceea care produce cunoasterea si trairea sensibila, empatica si dezvolta creativitatea estetica. Ea contribuie la succesul oricarei personalitati in proportie de 80% alaturi de aportul de 20% al inteligentei rationale. Decidem si gandim sub influenta sentimentelor, concluzioneaza studiile realizate de Daniel Goleman (1998), professor de psihologie la Harvard University. Arta genereaza un anumit fel de a vedea lumea, de a simti si trai cu mai multa sinceritate. Creatia artistica este un har dat de Dumnezeu din iubire si ea trebuie exprimata si daruita semenilor tot din iubire. Intr-o scrisoare catre artisti, Papa Ioan Paul al II-lea face o paralela intre creatia artistica nascuta din ceva pre-existent caruia i se da forma si semnificatie si Creatia lui Dumnezeu care da fiinta din nimic—ex nihilo sui et subiecti. Intr-un alt paragraph al scrisorii, Sfantul Parinte se refera la vocatia artistica in slujba frumosului in stransa legatura cu binele. Imi permit sa citez din aceasta scrisoare: “Raportul dintre Bun si Frumos suscita reflectii stimulatorii. Frumusetea este, intr-un anumit sens, expresia vizibila a binelui, asa cum binele este conditia metafizica a frumusetii.”

H.P.: Ce legatura exista intre activitatea ta, ca artist si aceea de profesor?

C.L.: Nu pot face  nicio disociere intre activitatea artistica personala pe de-o parte si aceea de la catedra de pictura din Clubul Copiilor pe de alta. Aceste doua preocupari coexista in stransa unitate si conditionalitate reciproca. Misiunea mea este sa-i sensibilizez pe copii la elementele limbajului plastic, sa le dezvolt imaginatia si creativitatea in comunicarea prin imaginea vizual plastica. Am aceeasi parere potrivit careia si vocatia de educator de arta se bazeaza pe unitate intre Frumos si Bine. In toate activitatile din cadrul cercului incerc sa tin seama de functiile artei: cognitiva, comunicativa, decorativa si, foarte important, functia ludica si hedonista. Ca pedagog, in domeniul artelor asigur copiilor atmosfera propice creatiei, cadrul psiho-afectiv necesar manifestarii in libertate a comportamentului creativ, a bucuriei de a picta. In acelasi timp ei simt siguranta pe care o confera comportamentul meu, tratamentul bazat pe egalitatea de sanse. Restul depinde de straduinta, vointa si dorinta de dezvoltare individuala a copiilor.

H.P.: Ce satisfactii  iti aduc toate acestea?

C.L.: Daca ma gandesc la satisfactii de ordin pecuniar, atat viata de artist cat si cea de profesor se aseamana prin penurie. Deseori am putut auzi ca “Arta cere sacrificii”. Nu stiu daca e chiar asa, dar mi-a venit in minte scena de inceput si de final a productiei cinematografice “Jesus Christ Superstar”. Primele imagini ale filmului ne prezinta un autobuz cu artistii care intr-un decor desertic calatoresc pentru a pune in scena ultimele zile ale Mantuitorului. Pe capota autobuzului se poate vedea crucea ce va fi folosita in ultima scena a fimului. Ultimele secvente ale peliculei surprind parasirea peisajului desertic de catre acelasi autobuz cu artisti. De pe capota autobuzului lipseste crucea. Artistul Ian Gillan, cel care l-a interpretat pe Isus, a ramas crucificat in desert. Cred ca aceasta imagine puternic simbolica ne poate spune ceva despre arta si artist.  Pot sa afirm cu tarie si bucurie ca numeroasele premii obtinute de copiii Cercului in concursurile nationale si internationale sunt, de fapt, unica mea satisfactie pe plan professional. Daca am vorbit despre satisfactii trebuie sa spun ceva si despre cea mai urata zi din viata mea de dascal petrecuta in aceasta vara cu ocazia premierii celor mai merituosi elevi ai Sighetului. Atat mintea cat si sufletul meu, spiritul de dreptate nu pot face nicio disociere intre patru elevi cu acelasi numar de premii intai nationale si internationale,dar numai doi dintre ei au primit si premii in bani. Ceilalti doi se uitau cand la diplome, cand la zecile de liceeni care au fost cu totii premiati si in bani.Le-am vazut ochii si le –am auzit tristetea intrebarilor. Cred ca meritam si eu ca acea zi sa fie una fericita.

H.P.:Iti multumesc pentru amabilitatea ta si te  astept  si  alta  data.

C.L.: Cu mare placere si sunt sigur ca ne vom revedea.

Discutia a fost purtata fara intentia de a obtine un interviu. Apoi, mi-a venit ideea ca gandurile prietenului meu Caius ar fi bine sa fie cunoscute de sigheteni...