Pr. Prot. Vasile Aurel Pop: ZIUA DE ANUL NOU!

992 Afişări

Scris de Sighet Online

Duminică, 02 Ianuarie 2011 07:29

Cu ajutorul şi binecuvântarea lui Dumnezeu am ajuns să intrăm într-un an nou. Întotdeauna cea dintâi zi a Anului Nou pentru noi are o întreită semnificaţie, zi în care prăznuim Tăierea împrejur a Domnului nostru Iisus Hristos întru a 8- a zi de la naştere, pomenirea de peste an a Sfântului Vasile cel Mare şi desigur Anul Nou. În acest an această zi este şi Sâmbăta înaintea Botezului Domnului.
       La 8 zile după naştere Pruncul Iisus a fost dus să fie tăiat împrejur potrivit prescripţiilor Legii Vechiului Testament şi să i se pună numele de Iisus , nume mai presus de orice nume despre care Sf.Ap.Pavel spune că este mai presus de orice nume iar în numele Lui tot genunchiul să se plece a tuturor celor de jos cît şi a puterilor de sus. În epistola către Filipeni Sf. Ap. Pavel scrie:”să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare şi ale altuia. Gândul acesta sî fie în voi, care era şi în Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind în chip, n- a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, Ci S- a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându- se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându- Se ca un om, S- a smerit pe Sine, ascultător făcându- se până la moarte, şi încă moarte de cruce. Pentru aceea , şi Dumnezeu L- a preaînălţat şi I- a dăruit Lui nume care este mai presus de orice nume; Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt, Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu- Tatăl ( Filipeni, 2, 4- 11 ).
       Hristos a primit tăierea împrejur ca să se arate că într-adevăr s-a născut şi a avut cu adevărat trup omenesc. Apoi prin aceasta a plinit Legea Veche despre care mai târziu va spune:”Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii;n-am venit să stric, ci s-o împlinesc”( Matei 5.17). În al treilea rând prin aceasta a arătat că a venit să ne elibereze din robia Legii, şi să ne arate că El a venit să ne aducă altă tăiere împrejur mai sfântă şi mai curată decât cea din Legea Veche.Prin primirea tăierii împrejur arată că este gata de jertfă, să sufere toate şi să plinească toate poruncile Legii, îşi arată mila şi dragostea Sa nemărginită şi în al şaselea rând a pecetluit sfârşitul tăierii împrejur cea după trup a legii, care a ţinut timp de peste 2400 de ani, de la Avraam până la Hristos şi în locul ei ne va lăsa Botezul creştin prin apă şi prin Duh.
       În prima zi a anului îl prăznuim pe Sf. Vasile cal Mare. El s- a născut în Cezareea Capadociei, în anul 330, dintr- o familie creştină foarte evlavioasă, cu 10 copii, dintre care 5 au devenit sfinţi prin darul lui Dumnezeu şi viaţa lor aleasă, şi îi avem în calendarul sfinţeniei creştine. De asemenea şi părinţii lui, Vasile şi Emilia precum şi bunica lui, Macrina sunt număraţi în rândul sfinţilor.
       După ce a învăţat la cele mai vestite şcoli ale vremii, a primit botezul la Iordan, a devenit călugăr şi preot în patria sa, apoi arhiepiscop al Cezareii Capadociei timp de 9 ani.
       A scris multe canoane şi cărţi de învăţătură, de la el ne- a rămas o sfântă liturghie pe care o slujim de 10 ori pe an. A desfăşurat o bogată lucrare filantropică. El a înfiinţat primele azile de bătrâni, case de ocrotire pentru văduve, pentru orfani, a înfiinţat primele spitale, leprozerii. Toate aceste aşezăminte au căpătat numele de vasiliade.
       În anul 379, când avea 49 de ani, Sf. Vasile cel Mare şi-a dat sufletul cu pace în mâinile Marelui Arhiereu Iisus Hristos, a trecut la cele veşnice.
       În prima zi a anului sărbătorim Anul Nou, zi de bilanţ,de retrospectivă, zi în care trebuie să ne aducem aminte de darurile lui Dumnezeu ce se revarsă necontenit asupra noastră şi pentru care îi datorăm recunoştinţă.
Dacă privim cu luare aminte la viaţa noastră, ne putem da seama uşor că sunt atâtea lucruri pe care le avem de la Dumnezeu şi pentru aceasta se cuvine să fim recunoscători. Viaţa noastră , a fiecăruia dintre noi, este de multe ori în primejdii şi simţim adesea că nici noi, nici altcineva nu ne poate ajuta. Atunci chemăm ajutorul lui Dumnezeu şi spunem.”Doamne, ajută-mi”, „Doamne ajută- ne”. Iubirea şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu ne înconjoară ca aerul, ne luminează şi ne încălzeşte ca lumina soarelui. De ajutorul lui ne împărtăşim chiar atunci când nu ne dăm seama. Suntem noi conştienţi de toate acestea? De câte ori am primit ajutorul lui şi apoi am uitat să- i mulţumim. Noi părinţii ne- am rugat de atâtea ori pentru sănătatea şi binele copiilor noştri. Am mulţumit după aceea lui Dumnezeu? Sunt multe şi felurite podoabe ce pot înfrumuseţa sufletul creştinului, dar în cununa vieţii creştine recunoştinţa ocupă un loc deosebit. Ea este mărturia credinţei, a nădejdii şi a dragostei. Este dovada unei adevărate vieţi duse după voia lui Dumnezeu.Dumnezeu l- a făcut pe om şi l- a pus stăpân peste întreaga făptură. Omul a greşit faţă de Creator. Dumnezeu Creatorul însă nu l- a scos pe om din „sfera preocupărilor Sale”, şi la plinirea vremii a trimis Mântuitor şi Izbăvitor, pe Unul Născut Fiul Său. Dumnezeu ne- a înzestrat cu această viaţă şi ne poartă mereu de grijă. Să nu uităm aceasta şi pentru toate să- I mulţumim.” Laudă suflete al meu pe Domnul şi nu uita tot binele pe care ţi L- a făcut”, spune inspirat psalmistul David.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că:”Nimic nu este atât de plăcut lui Dumnezeu ca recunoştinţa faţă de El şi faţă de alţii. Cel ce Îi mulţumeşte lui Dumnezeu Îi mulţumeşte pentru toate”.
       Uneori socotim , după mintea noastră, că Dumnezeu nu ne ajută, că şi- a întors faţa de la noi, atunci când asupra noastră se abat încercări de tot felul, suferinţe , sau socotim noi că Dumnezeu nu ne împlineşte cererile noastre exprimate prin rugăciune. Chiar şi atunci să nu contenim a- I mulţumi şi să fim mereu recunoscători. Astfel Sf. Ioan Gură de Aur ne spune că:” Nimic nu poate fi mai sfânt ca limba aceea care mulţumeşte lui Dumnezeu pentru cele neplăcute. O astfel de limbă cu nimic nu este mai prejos de limba martirilor şi de aceea şi aceasta ca şi aceea se încununează. Pentru că şi această limbă a fost silită de călău ( diavolul ) să se lepede de Dumnezeu şi să- L hulească pentru că şi aici a încercat diavolul cu raţionamentele sale ca s- o momească şi să o întunece cu fel de fel de nemulţumiri, însă n- a folosit la nimic. Dacă deci suferi şi mulţumeşti lui Dumnezeu, te- ai învrednicit de cununa muceniciei.
       De cele mai multe ori socotim că trebuie să fim cu recunoştinţă faţă de Dumnezeu şi să- i mulţumim doar atunci când avem de toate şi nu ducem lipsă de nimic. Acelaşi sfânt părinte al Bisericii ne spune:”Să nu ne închipuim că sărăcia este un rău; şi nici bogăţia nu este un bun, ci singurul bun este a mulţumi lui Dumnezeu.... A venit bunăstarea? Mulţumeşte- I lui Dumnezeu şi bunăstarea îţi va fi temeinică. A sosit nenorocirea? Mulţumeşte- I lui Dumnezeu şi nenorocirea se va curma”.
       Suntem datori să mulţumim părinţilor noştri, atât cât sunt în viaţă, dar şi după trecerea lor la cele veşnice. Sunt datori cu recunoştinţă elevii faţă de învăţătorii şi profesorii lor, Datorăm recunoştinţă preoţilor şi să vă rugaţi pentru ei aşa precum şi dânşii se roagă pentru mântuirea sufletelor dumneavoastră. Suntem datori cu recunoştinţă faţă de toţi binefăcătorii noştri. Nu vom uita să fim recunoscători obştii din care facem parte, poporului şi neamului nostru românesc şi dreptcredincios. Cu mulţumire şi recunoştinţă
să fim faţă de toţi binefăcătorii noştri, faţă de toţi oamenii, pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu. Dorim tuturor ca Anul Nou să vă fie cu pace, bucurie şi binecuvântare de la Bunul Dumnezeu,Căruia se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.

Pr. Prot. Vasile Aurel Pop