Este unul dintre cei mai cunoscuti maramureseni, a sustinut concerte in mai toate capitalale europene si a reusit sa adune, cu flautul sau fermecat, circa 3 milioane de Euro pentru copiii din Sighet. Nagy Istvan Zsolt vorbeste intr-un interviu acordat GAZETEI despre cele doua crezuri ale sale: muzica si caritatea.


Reporter: Cand si cum ati inceput activitatea caritabila la Sighetu Marmatiei?
Nagy Istvan Zsolt: Eu eram plecat la Zürich si m-a sunat doctorul Wirtz sa intrebe daca putem ajuta cumva spitalul Sighet si copiii. Am zis ca vom face niste concerte si vom aduna bani. Apoi am luat legatura cu profesorul Fanconi si cu alti membrii ai comitetului si activitatea noastra a luat amploare.
Rep.: V-ati gandit atunci ca veti reusi sa adunati 3 milioane de Euro din donatii?
N.I.Z.: Nu. Nu am crezut ca vom reusi sa realizam atat de multe lucruri. Ne-au ajutat atunci si imaginile si stirile despre Romania. Peste tot se transmiteau reportaje cu casele de copiii din Romania. Oamenii erau impresionati de acele imagini, asa ca a fost mai usor sa gasim bani.
Rep.: A fost si muzica cea care a deschis sufletele.

N.I.Z.: Da, muzica si caritatea, copiii, o combinatie perfecta. Reporter: In acesti ani au fost multe cazuri in care ati neglijat familia si situatia dumneavoastra familiala pentru copii.
N.I.Z.: Au fost. Prioritatea mea, in acesti 17 ani, a fost spitalul Sighet. Pentru asta mi-am consumat toate efoturile, concertele si banii.
Reporter: Au existat si dezamagiri?
N.I.Z.: Nu pot sa spun ca am incheiat acest proiect cu un gust amar, pentru ca am facut ceva pentru copii, pentru spital, pentru cei din jur. Au existat insa si dezamagiri. A fost greu sa le explic celor din Elvetia ce legatura are sanatatea cu politica, de ce, de fiecare data sunt primiti de un alt director. Dar am facut acest proiect cu speranta ca va fi continuat de statul roman. Dar pana la Eugenia Godja, noi nu am avut niciun suport oficial, nu am fost primiti de niciun primar.
Rep.: De ce ati incheiat acest proiect?
N.I.Z.: S-a incheiat termenul pentru care a fost gandit. In plus, profesorul Fanconi, care a iesit la pensie cand am inceput proiectul, are o varsta. La fel, doctorul Wirtz, care a fost omul nostru de incredere si de legatura, are si el o varsta si este bolnav. Dar eu am incercat intotdeauna sa ajut Sighetul. Si am incercat sa aduc cultura la Sighet si prin concertele si albumele pe care le-am scos. Sper ca voi avea un astfel de concert in viitorul apropiat cu niste tinere de la Cluj, de la Conservator, care m-au rugat sa le ajut. Si voi sustine acest concert pentru a sprijini tinerii artisti. Desi stiu ca Romania a primit fonduri importante pentru asta din Elvetia si din alte tari si le-am sugerat tinerelor sa sune la Ministerul Culturii sa intrebe unde sunt banii primiti ca si ajutoare pentru tinerii artisti.
Rep.: A fost greu sa adunati fonduri in conditiile economice existente?
N.I.Z.: Sigur ca se simte criza si in Elvetia, dar nu la fel de acut. In plus, oamenii care au donat bani pentru noi sunt atat de bogati incat cateva sute de mii de lire nu conteaza pentru ei. Nu-i simt. E adevarat ca am strans si sume mai mici de la cetateni simpi, dar grosul donatiilor au venit de la fundatii si persoane bogate.
Rep.: V-ati simtit vreodata discriminat pentru ca veniti din Romania?
N.I.Z.: Nu. Eu n-am uitat niciodata de unde am plecat, ma intorc de fiecare data cu drag la Sighet si atat cat voi reusi, voi incerca sa sprijin Sighetul si sighetenii.
Rep.: Proiectul asociatiei Elvetiei e inchis definitiv?
N.I.Z.: Da, mai facem mici donatii, dar la sfarsitul anului asociatia va fi desfiintata. Consideram ca aportul nostru a fost important. Doctorul Wirtz spune ca a salvat spitalul Sighet, pentru ca altfel risca sa fie inchis. Acum depinde de spital si de medici cum vor folosi aparatura si ce vor face mai departe.

Rep.: Exista dupa parerea dumneavostra schimbari semnificative in Romania ultimilor ani?
N.I.Z.: Cel putin la suprafata da. De fiecare data cand am venit la Sighet, la vizitele anuale de evaluare, am sesizat schimbari pozitive cel putin la nivel de oras: strazi mai bune, cladiri noi, evenimente noi. Singura problema care a ramas neschimbata este amestecul politicii in domenii in care nu isi are locul, cum este sanatatea.



„Arta pentru mine este ceea ce se intampla cu un diamant in mainile unui maestru slefuitor si am sa va raspund altfel, citandu-l pe Albert Schwertzer, laureat al premilui Nobel pentru pace din anii ’50, care spunea ca „trebuie sa ne dam seama cat mai repede ca sensul vietii este acela de a-i ajuta pe semenii nostri” - Nagy Istvan Zsolt


Nagy Istvan Zsolt s-a nascut in 1960 la Sighet. Studiile primare le-a urmat tot la Sighet, iar gimnaziul la Liceul de Muzica din Cluj-Napoca, pe care l-a absolvit in 1979. Este admis apoi la Conservatorul „George Dima” din Cluj, unde reuseste sa absolve anul I la clasa profesorului Gavril Costea, la flaut si pian. Anul doi il continua la Conservatorul din Zürich, la clasa profesorului Jaunet Andre, cu care face flaut si compozitie, si teorie muzicala cu Sandor Veres, student si discipol a lui Bela Bartock. Termina Conservatorul in 1986 cu diploma magna cum laude. A sustinut concerte in mai toate capitalele europene. Si, in ultima vreme, compozitori moderni de renume, ca Sandor Veres, Szutzer sau Nadelmann i-au dedicat lucrari pe care le-a cantat in prima auditie.



Autor: Ioana LUCACEL

SURSA: Gazeta de Maramures