Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri,
pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci precum mândria lui Lie ai înfrânt,
şi la luptă îndrăzneţ pe Nestor l-ai facut, aşa, Sfinte Dimitrie,
roagă-L pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă
( Troparul Sf. Dimitrie )

       Sfântul Mucenic Dimitrie, acest mucenic vrednic de toată lauda, s- a născut în nordul Greciei, în cetatea Solon, Tesalonicul de astăzi. Din sinaxarul zilei aflăm că tatăl său era conducătorul militar al acestei cetăţi, şi era creştin, dar ţinea în taină acest lucru pentru că era perioada în care toţi cei ce credeau în Iisus Hristos, în Dumnezeu, şi mărturiseau cuvântul evangheliei erau aspru prigoniţi. De mic copil Dimitrie era crescut şi educat de părinţii lui în frică de Dumnezeu, în dragoste faţă de Iisus Hristos şi Evanghelia Sa sfântă şi mântuitoare, şi împreună îngenunchiau şi se rugau în faţa a două icoane ce le aveau în casa lor, a Mântuitorului şi a Maicii Domnului, şi pe care le ţineau la loc de mare cinste.
       Pe când tânărul Dimitrie avea vârsta de 20 de ani tatăl său a murit. Împăratul Maximilian a chemat la el pe Dimitrie şi văzându-l înţelept şi viteaz, l-a numit în locul vrednicului său tată. Întorcându- se în patria sa, în Tesalonic, în loc să-i prigonească pe creştini aşa cum i- a poruncit Maximilian, a început a mărturisi pe Hristos şi a învăţa dreapta credinţă, mărind pe Dumnezeu Cel în Treime închinat şi cinstit. Împăratul Maximilian întorcându- se biruitor de la un mare război împotriva sciţilor şi sarmaţilor, a pornit mari serbări tocmai la Tesalonic. Este chemat şi tânărul Dimitrie să aducă jertfe zeilor l-a care se închina împăratul, dar acesta a înţeles că a sosit momentul ca înaintea crudului împărat să- şi afirme credinţa în singurul şi adevăratul Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul şi pământul, toate cele văzute şi nevăzute. Întărit de Duhul Sfânt a înţeles că nu este suficient să crezi în taină în Iisus Hristos, în Dumnezeu, ci trebuie mărturisit fără sfială înaintea tuturor, fiind pătruns de cuvintele Sf.Ap. Pavel care le scrisese romanilor:”Cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire”( Romani, 10,10 ). Cu mare îndrăzneală a mărturisit că Dumnezeul creştinilor este singurul şi adevăratul Dumnezeu Căruia trebuie să i te închini şi numai Lui se cuvine să-i slujeşti, pentru că El este Creatorul cerului şi al pământului, El din dragoste nemăsurată a trimis în lume pe Unul Născut Fiul Său şi a luat trup omenesc din Fecioara Maria, dar fără de păcate, şi prin jertfa Sa de pe cruce şi prin înviere a izbăvit pe oameni din robia diavolului.
       Împăratul, închinător la zei şi idoli, s- a mâniat şi a poruncit să fie întemniţat spre judecată şi osândă de moarte. Într- o zi făcând un spectacol în aer liber, după obiceiul romanilor, a pus pe un vestit luptător, pe nume Lie, să se lupte cu creştinii pe un pod înalt şi să- i arunce jos în nişte suliţe, epre veselia privitorilor.
       Un tânăr creştin , pe nume Nestor, ucenic al Sf. Dimitrie nemaiputând răbda batjocura şi uciderea creştinilor a venit la Sf. Dimitrie şi i- a zis:”Robule al lui Dumnezeu, mare nedreptate se face împotriva creştinilor, deci roagă- te pentru mine, că vreau să mă lupt cu Lie, şi să izbândesc sângele nevinovat al creştinilor”.Sfântul Dimitrie , în lanţuri fiind legat, a binecuvântat pe Nestor şi însemnându- l cu semnul Sfintei Cruci, i- a zis:”Du- te frate şi te luptă cu Lie, că şi pe Lie îl vei birui şi pe Hristos Îl vei mărturisi!”. Astfel că Nestor l- a învins pe puternicul Lie, fapt ce l-a mâniat pe împăratul prigonitor de creştini, şi a poruncit ca lui Nestor să i se taie capul, şi Sfântul Dimitrie să fie şi el ucis cu suliţele.
       Un alt ucenic al lui Dimitrie a luat mantia şi inelul sfântului şi după ce le-a înmuiat în sângele vărsat din corpul străpuns cu suliţe, tămăduia cu ele mulţi bolnavi.
       În timpul Sf. Consantin cel Mare, cel care printr- un edict a dat libertate tuturor creştinilor, s-a făcut o mică biserică din lemn în Tesalonic, peste moaştele Sf. Dimitrie, unde mulţi bolnavi s- au vindecat. Printre ei şi- a aflat vindecare şi un dregător împărătesc, pe nume Leontie şi care a făcut o biserică mare de piatră. În timpul construirii acestei biserici au descoperit racla cu moaştele sfântului, din care izvora mir binemirositor cu care se ungeau cei bolnavi şi se vindecau. Biserica făcută de Leontie a fost mărită mai târziu, ajungând cea mai mare şi mai veche biserică din Tesalonic, care se păstrează până astăzi. Marele împărat bizantin Justinian, după ce a zidit vestita biserică Sfânta Sofia din Constantinopol, a încercat să aducă aici cinstitele moaşte dar sfântul s- a împotrivit.
       În chip minunat sfântul a salvat pe cei din Tesalonic de la foamete, în timpul unei secete cumplite, precum şi de năvălirea barbarilor care au voit să jefuiască cetatea şi pe locuitorii ei.
       În „Viaţa Sfântului Dimitrie se spune că era un paraclisier, anume Onisifor, la biserica sa, care se îngrijea de sfintele moaşte. Acesta avea obiceiul să fure din darurile aduse la biserică de credincioşi. Sfătuindu- l preoţii multă vreme, el nu se lăsa de acest păcat. Odată, pe când lua din cele aduse de credincioşi, a fost pedepsit de Sf. Dimitrie şi a căzut jos răpus de o boală cumplită. Preoţii rugându- se pentru el, şi acesta mărturisindu- şi păcatul, s- a făcut sănătos.
       Iată iubiţi credincioşi viaţa sfântă şi minunată a Marelui Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de mir. Câtă putere dă Dumnezeu Cel Bun şi Iubitor celor care prin viaţa lor Îl slăvesc şi Îl mărturisesc ca fiind singurul şi adevăratul Dumnezeu Căruia trebuie să- i slujim cu toată râvna, cu toată puterea noastră, în aşa fel încât să urmăm adagiului liturgic:”Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”. Sfântul Dimitrie a crezut şi a mărturisit prin viaţa lui închinată slujirii şi mărturisirii lui Hristos că”Cel ce Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor şi Eu îl voi mărturisi pe el înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri”(Mt.10,32).
       Din mulţimea, numai de Dumnezeu ştiută a sfinţilor, Sfântul Dimitrie străluceşte ca un far luminos, pentru noi, prin puterea exemplului său de viaţă, de viaţă închinată cu totul lui Dumnezeu. Să- l cinstim pe Sf. Dimitrie în cântări şi laude duhovniceşti, şi mai ales prin viaţa noastră care trebuie să abunde de fapte bune, fapte luminoase, preamărind astfel pe Tatăl nostru Care este în ceruri. În ajutorul nostru vine Sf. Dimitrie şi toţi sfinţii care sunt mijlocitori pentru noi înaintea lui Dumnezeu şi suntem chemaţi să slujim lui Dumnezeu împreună cu ei.
       Comuniunea şi legătura sfinţilor cu credincioşii o vedem minunat înfăţişată în pictura bisericilor noastre mai ales în cele mai noi.Deasupra cupolei vedem icoana Domnului nostru Iisus Hristos, numită Pantocrator, adică Cel ce pe toate le ţine cu puterea Sa. În jur vedem chipurile îngerilor, săvârşind Liturghia îngerească şi cântând neîncetat:”Sfânt, Sfânt, Sfânt e Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de mărirea Lui”( Isaia VI ). Apoi urmează icoanele proorocilor care au vestit venirea lui Mesia, icoanele sfinţilor evanghelişti şi apoi pe pereţii bisericii icoanele sfinţilor. Toţi aceştia se roagă cu credincioşii Mielului lui Dumnezeu, adică Mântuitorului, care se jertfeşte în mod tainic dar real în Sfânta Liturghie.
       Se spune, pe drept cuvânt, că societatea de azi este în criză economică  dar şi  într- una morală, că societatea este într- o gravă decădere morală, că ne lipsesc modelele. Modelele de viaţă nu ne lipsesc, numai că nu le căutăm unde trebuie şi sunt forţe care nu ne arată locul unde să le căutăm ci ne înşeală aţintindu- ne atenţia în altă parte. Modelele adevărate şi demne de urmat sunt în Sfânta Scriptură, în viaţa Bisericii, în „Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului”( I Tim. 3, 15 ). Îl avem model suprem pe Iisus Hristos, pe Maica Domnului şi pe toţi sfinţii, pe care îi cinstim cu toată cuviinţa.
       Sfinţii sunt prieteni şi casnici ai lui Dumnezeu, Ei mijlocesc pentru noi înaintea lui Dumnezeu, se roagă pentru noi şi duc rugăciunile noastre la Hristos, la Dumnezeu Însuşi. Ei sunt adevăratele modele de viaţă pe care trebuie să le urmăm în viaţa noastră. De la ei învăţăm cum să- L iubim pe Dumnezeu, cum trebuie să- l iubim pe aproapele nostru. De la sfinţi aflăm cât de mare este puterea rugăciunii , a postului şi a credinţei, a unei credinţe mărturisitoare. Ei strălucesc cu putere pe bolta de har a Bisericii lui Iisus Hristos, şi ne luminează şi ne încălzesc viaţa noastră, cu dragostea şi bunătatea lor.

          De aceea ne rugăm şi cântăm:” Doamne, de n- am avea pe sfinţii Tăi rugători şi bunătatea Ta milostivindu- se spre noi. Cum am îndrăzni Mântuitorule, a Te lăuda pe Tine, pe Carele neîncetat îngerii te laudă Ziditorul inimilor, iartă sufletele noastre”.AMIN.

Pr.Vasile- Aurel Pop
Protoiereu al Sighetului