 "Jeux d'enfants" este o poveste de iubire foarte originala, diferita de toate productiile cinematografiei holywood-iene. Se poate spune chiar, ca are influente, subtile de altfel, din romantismul culturii franceze,un amestec seducator de Stendhal, Gerard de Nerval, Guillaume Apollinaire, "l'amour fou" a lui Desnos si d'Eluard si un pic din Marchizul de Sade. Formula magica a acestui film este (poti sau nu poti), cheia jocului dintre personaje si, de asemenea, definitia iubirii. Aceasta formula functioneaza ca un strigat mut, disperat intre cei doi protagonisti, Sophie si Julien, pe tot parcursul filmului. Sophie Kowalsky, o fetita de origine poloneza, prezinta probleme de integrare in grupul de elevi de la scoala franceza unde studiaza. Este o fata speciala, plina de imaginatie, diferita, care stie sa provoace. Julien, colegul ei de clasa,un baiat energic si foarte istet,insa indurerat de iminenta separare de mama lui grav bolnava,isi ofera atentia micutei poloneze. Aceasta atentie reprezinta un cadou, si, in acelasi timp, o provocare: o cutie de bomboane metalica sub forma de carusel-lait motivul acestui film. Si asa incepe jocul dintre ei. Acest "pariu" inocent devine in timp o obsesie, o dependenta distructiva si, totodata, autodistructiva. Timpul trece, copilasii devini adolescenti, apoi adulti, si odata cu trecerea timpului jocul devine tot mai intens ,la fel ca si pasiunea. Insa, cei doi nu au curajul de a-si recunoaste si de a-si accepta iubirea reciproca, deoarece iubirea lor rimeaza cu joaca dintre ei, iar joaca nu reprezinta un lucru foarte serios, nu? Asa apare dilema,o capcana cruda a unei copilarii fara sfarsit.
Dorinta regizorului este de a adapta prin prisma unei comedii simpatice, procesul tragic si antic a oamenilor prizioneri propriului lor destin. Din cauza unui joc sau mai bine zis, gratie unui joc, multi dintre noi reusim sa recunoastem, in cele din urma, ca iubim, la fel ca si minunatii protagonisti ai acestui film. Finalul este cu dublu inteles (se lasa perceput in functie de fiecare dintre noi), happy-end si/sau finalul tragic, cu disparitia copilariei si a jocului. Minunat!
|
