|
Gheorghe Parja este poet si jurnalist, sef al redactiei "Graiul Maramuresului". Cu ocazia celei de-a XXXII-a Ediţie a Serilor de Poezie „Nichita Stănescu” de la Deseşti, la masa cu poetul Echim Vancea si in asteptarea invitatiilor, Cristi Fernea i-a luat poetului Gheorghe Parja un interviu mai putin conventional, oferind unele dezvaluiri despre Nichita (si nu numai) in exclusivitate pentru Sighet Online.
Fîntîna de la Deseşti - Gheorghe Parja (Graiul Maramuresului): Dacă preţuim cerul şi admirăm curcubeul cînd brăzdează norii după ploaie, în aceeaşi măsură ne punem gîndul şi mirarea la săparea fîntînii. O fîntînă începută la Deseşti, de marele dascăl Vasile Fodoruţ, care şi-a jertfit privirea lui sfredelitoare să ne facă oameni în lume. Apoi ne-a primit în magnifica lui livadă întrebîndu-ne cum stăm cu prietenia, omenia şi cuvîntul investit în noi, elevii lui. La senectute a avut o ţară de ucenici de la Nichita la Horia Bădescu. Ei, ucenicii ascultători au continuat săparea fîntînii. Citiţi cîteva popasuri de trudă spirituală “Gripă în tren dimineaţa. Deseşti, după-amiază. Adică poezie, domnul învăţător Fodoruţ. Prietenul Pârja şi toţi oamenii satului. Ca o vrajă. Ajung să scriu că la orele 23,50, sînt un om sănătos” (Denisa Comănescu). “Dacă, trecînd Gutîiul într-un octombrie, te poţi întîlni cu Dumnezeu, la Deseşti îi poţi auzi paşii venind spre oameni din eternitate” (Horia Bădescu) “Am venit şi eu să colind stelele, atît de limpezi peste Deseşti, şi să mă vindec de toamnă cu descîntecul lor” (Marin Sorescu) “Tandre felicitări şi închinare sufletului deseştenilor care au făcut şi fac, an de an, ca o seară de toamnă să devină timp cosmic, rostit pentru sărbătoarea poeziei cu iubire” (Ioan Moldovan) “Acum fratele meu Nichita, este iarăşi cu noi la Deseşti de Maramureş, unde este iubit nebuneşte ca şi în Timişoara sau Belgrad sau Londra. Acum ne este un dor nebun de el” (Anghel Dumbrăveanu) “Cum s-a mai spus, aici la Deseşti, Nichita ne-a adunat pe noi, prietenii lui dar el a adunat şi popoare întregi. Iată, faptul că eu mă aflu aici şi nu la Belgrad înseamnă că aici, alături de poporul român se află şi poporul sîrb” (Adam Puslojic). Poetul Lucian Vasilescu apreciază manifestarea lirică maramureşeană astfel: “A devenit o tradiţie şi legendă. O legendă căreia în fiecare toamnă i se adaugă un nou capitol. Un poem căruia în fiecare toamnă i se adaugă încă o strofă”. Doar cîteva din gîndurile consemnate, prin timp, în cronica lirică a Deseştiului. Ştiu că astăzi este mai greu să ai bucuria Cuvîntului. Alte poveri ne stau pe gînduri. Dar nu uit că la Deseşti a fost săpată o fîntînă. Cu spiritul mare al oamenilor simpli şi cu evidentul curaj al poeţilor. Şi nu în ultimul rînd al autorităţilor locale, al intelectualilor satului care şi în acest an au ocrotit realitatea şi legenda ei. Astăzi, la început de octombrie, ne stau în suflet versurile lui Lucian Blaga: “Sapă frate, sapă, sapă/ Pînă ce vei da de apă”. La Deseşti avem izvor. Haideţi, un pahar de suflet vi-l dăruim cu drag! Îl veţi primi chiar din mîna mamei Doca.
|
