Cât de romanic (latin) este poporul român ? Dacă limba ne defineşte, este clar că suntem latini. Dar originile.... ?

Iată ce spune istoria: am să enumăr în scris cu lipsă de respect asupra latinităţii noastre (ca sânge, nu ca limbă), alaelele şi cohortele din Dacia Felix.

Cohorte: Afrorum; I Alpinorum; I Batavorum; II Flavia Bessorum; I Bracaraugustanorum; VI Breucorum; I Brittonum; I Augusta Nervia Pacensis miliaria Brittonum; I Aurelia Brittonum; I F. M. Brittonum Malvensis; II Brittonum miliaria civium Romanorum; III Brittonum (deci au ieşit britonii din U.E. ?); III Campestris; I Cannanefatium; I Cilicum; I Commagenorum; I Flavia Commagenorum; II Flavia Commagenorum equitata sagittariorum; VI nova Cumidavensium; VI nova Cumidavensium Alexandriana; I Cypria; IV Cypris; Gemina Dacorum Gordiana miliaria; III Dalmatarum Valeriana Galeria; I Aelia Gaesatorum; I Gallorum Dacica... I Germanorum; i Hispanorum pia fidelis; I Hispanorum veterana... I Ituraerorum saggitariorum; I Augusta Ituraerorum saggitariorum... XX Palmyrenorum miliaria saggitariorum... I Vindelicorum...

În Acta Varia (FHDr IV, Ed. Academiei, Buc., 1982), într-un Chrisobul din iunie 1321 se pomenesc vlahii Moutzades, vlahul Coloniates şi vlahii lui Chalkia (o fi la originea oiconimului Kilkis ?) şi un sat Rasovista... satul Lozetzi (20 de fumuri ale vlahilor lui Bisotas şi Liguros).

Lingviştii greci îl derivă de la Καλλικώς (Kallikos, roman Callicum), deformare a Γαλλικώς (Gallikos, Gallicum), care ar atesta trecerea Galatiilor. Explicaţia este destul de pertinentă din punctul meu de vedere.

Propun însă o etimologie alternativă, derivată din numele vlah Chalkia, care după mine ar fi şi el derivat dintr-un un nume tribal... anume calucōnes, indicat de Philippide drept popor din Vindelicia (Philippide-"Originea românilor I", pag. 240). Acest trib este indicat de Samuel Butler cu coordonatele (47 10N, 10 0E), dar nu în Vindelicia, ci la limita dintre Vindelicia şi Rhætia, dar în Rhætia, la izvoarele râului Licus.

Acest trib avea un corespondent în Germania, un trib numit tot calucōnes (51 40N, 12 30E), pe malul drept al râului Sala, la vărsarea acestuia în fluviul Albis. Vizigoţii distrug aşezarea ce precede Kilkis în 395 e.n., dar  în loc se ridică o fortificaţie a prefecturii pretoriene a Traciei.

Odată lămurită chestiunea că Kilkis/Paionia este o zonă de sorginte meglenoromână (din care cei cu sentimente româneşti s-au stabilit în România în comuna tulceană Cerna), dar din care elementul vlas/megleno-român a emigrat în România, prezint unele comparaţii cu alte ţinuturi. Ele sunt desigur în unele situaţii speculative.

Din zona meglenoromână, o singură comună a îmbrăţişat islamul: Nânta (Notia). Descendenţii lor au fost identificaţi de către Thede Kahl în Turcia europeană (într-un studiu intitulat "Consideraţii privind dispariţia limbilor cu trimitere la romanitatea balcanică", din Philologica Jassyensia, an IV, Nr. 1, 2008, pag. 129-145, autorul menţionează că "Deşi se pare că meglenor-româna va dispărea în curând de pe teritoriul Turciei, e uimitor faptul că ea este încă vorbită acolo". Se pare însă că în locul de origine, limba este efectiv ameninţată. În lucrarea Adina Berciu-Drăghicescu &  alţii- "Fârşeroţi, moscopoleni, meglenor-români. 

Ceea ce nedumereşte cel mai mult este denumirea zonei: Paionia... Deasemenea este posibil ca denumirea de Axiopolis să fi fost relativ comună în antichitatea greacă (ceva de tip gen "intersecţie ori punct median nodal" ?). Am putut verifica facil în Samuel Butler- "The Atlas of Ancient and Classical Geography", Ed. Rhys, 1907 (Project Gutenberg). Dar acolo este indicată doar Axiopolis al cărui echivalent modern ar fi fost Rassova la acel an 1907 (latitudine: 44 13 N ; longitudine: 27 39 E), care este evident localitatea antică dobrogeană de pe Dunăre. Dar în Pæonia se afla râul Axius, modernul Vardar (indicativ: latitudine: 41 45 N; longitudine: 21 50 E), de la care numele localităţii greceşti ar putea în consecinţă deriva. Iar toponimul grecesc Karpi poate proveni dintr-un cuvânt pre-balcanic de sorginte pre-slavă pentru stâncă (rocă dură), păstrat pare-se şi în albaneză...

Chiar dacă localităţile ar fi relaţionate, probabil că relaţionarea ar fi cel mult indirectă. Altfel spus, elementul carpic ar fi fost complet dizolvat în masa tracilor strămutaţi din Scythia Minor (bessi, lai, ausdecensii, ori macedoneni: pæoni...), apoi relocaţi poate iniţial în Pæonia (!?), de unde apoi în nordul Greciei, păstrând locul de origine intermediar ca indicativ geografic (!?).

Vicus Carporum se constituie în sat probabil din cei înfrânţi de Împăratul Aurelian în 273 e.n. lângă Carsium. O menţiune a sa (Amian) avem din anul 368 (Col- "Istoria României I", Ed. Academiei, 1960, pag. 646). Lucrarea citată menţionează această posibilitate de colonizare cu cei învinşi (Op. Citată, pag. 565).

Prin similitudine cu aşezările ladine din nordul Italiei (pe o hartă din Op. Citată, apare o V. Am Laidina pag 490 bis la est de lacul Techirghiol), am căutat şi în nordul Greciei aşezări relevante.

Mai întâi trebuie menţionat că lucrări de apărare ale sudului provinciei se efectuează de la Dunăre până la mare, între Axiopolis  şi Tomis (valul de piatră, valul mic de pământ, valul mare de pământ). Unul dintre valurile de pământ este atribuit Împăratului Anastasios I  (498-518), pentru că prin Scythia Minor pătrundeau cutrigurii în provincia Tracia.

Procopius menţionează denumirile noi ale localităţilor din ţinut: Carso, Axiopa, Neiaduno, Nono, Altina, Troesmes (Op. citată, pag. 601)...

COMUNICAT DE PRESĂ

New York, 22 martie 2021

Luând cuvântul, la 22 martie 2021, în cadrul reuniunii ONU la nivel înalt cu tema “Implementarea obiectivelor privind apa ale Agendei 2030”, desfășurată la New York, Reprezentantul Permanent al României la ONU, Ambasadorul Ion I. Jinga, a subliniat rolul critic pe care apa îl are pentru existența tuturor formelor de viață. Amintind sărbătorirea, în aceeași zi, a Zilei Mondiale a Apei, a remarcat că: ””Apă” este sinonim cu ”viață”, dar accesul la apă este astăzi pus în pericol la nivel global, datorită cererii tot mai mari și degradării resurselor - consecințe ale schimbărilor climatice, poluării și distrugerii biodiversității. Lipsa apei poate deveni în curând noul normal în multe părți ale lumii”.

în secţiunea "Scriptores Historiae Augustae", pag. 174, 34, 1 (pag. 107-109 din FHDr II) scrie: "Erau duse şi zece femei, pe care le prinseseră în haine bărbăteşti, luptând în rândul goţilor, după ce multe, pe care inscripţiile le arată ca făcând parte din neamul amazoanelor, fuseseră ucise". Prin inscripţii se înţeleg tăbliţele cu faptele Împăratului victorios.

Cercetarea internet arată că Cronica lui Nestor (Cronica Vremurilor Trecute) menţionează comunităţi matriarhale, "care se duc primăvara afară din ţara lor pentru procreere". Ele ar fi trăit la poalele nordice ale Caucazului, lângă ţinutul gargarienilor. Informaţia pare preluată după Strabon (le menţionează în Colchida, lângă gargareeni).

În rândurile sarmaţilor şi ale sciţilor existau femei războinice, dar ele nu trăiau neapărat separat. Deşi puteau fi şi unele sate exclusiv feminine (!?)

Deci amazonele din SHA 174, 34, 1 trebuie să fi fost poate o unitate de femei mercenare de sorginte caucaziană (poate o gardă regală a sciţilor regali trimisă drept ajutor roxolanilor) ? Afirmaţie incertă, bazată pe presupuneri (interpretări după unele surse).

Aniversarea a două mii de ani de la fondarea Romei nu a mai avut fastul de sub Filip Arabu, fiind umbrită de atacul mongol asupra Europei şi de pandemii orientale. Nu au mai existat nici scrieri literare care să consemneze. 

Ne apropiem vertiginos prin săgeata timpului de aniversarea a trei mii de ani. Cum va onora provincia "Dacia romena" evenimentul ? Merită să ne punem întrebarea ? Mai sunt doar 126 de ani până în august 2247. Timpul ar fi suficient ?

De ce să le dăm o mână de ajutor italienilor ? Notitia Dignitatum menţionează distribuţia gentililor sarmaţi în provincia Italia FHDr II, pag. 213: Apulia, Calabria; Brittium/Brutium, Lucania; Italia-de-mijloc; Forum Fulviense; Opitergia; Patavium; Cremona; Taurini; Aquae sau Tortona; Novaria; Vercellae; în regiunea samnită; Bononia în Aemilia; Quadratae şi Eporedia; Pollentia (Liguria); dar şi în Gallia: Pictavi (şi taifali); de la Chora până la Paris;  în Belgica Secunda: între Remi şi Ambiani; în districtul Roduna şi Velavis; la Lingonae... Numele Paolo Rossi ce vă spune ?

Am preluat informaţia (relativ eronată) că ultima menţiune a carpilor ar fi fost la Zosimos în 381 (carpodaci, scyri, huni sunt respinşi de Thedosios; Zosimos IV, 34). Nu sunt menţionaţi carpi, ci carpodaci. Probabil resturi carpice, contopite în resturi dacice ori marginale Fostei Provincii Dacia.

În Cronica lui Eusebius din Caesarea (tradusă în latină de Hyeronimos) apare informaţia pentru anul 295 e.n. neamurile carpilor şi bastarnilor au fost strămutate pe pământul roman. Menţiunea pare legată de autorul Anonim IV.8.-V.2. din Panegiricii latini care menţionează luptele dintre anii 295-297 ale Împăratului Galerius împotriva carpilor ("... să se mulţumească cu menţiunea gloriei sale şi dezastrul foarte de curând al carpilor"  FHDrII, pag. 83).

Am mai scris că Amianus Marcellinus XXVIII, 1,5 menţionează despre obârşia unui Maximinus (fost locţiitor de prefect la Roma), că era din Sopianae. Tatăl acestui Maximinus era arhivar în cancelaria garnizoanei şi se trăgea din urmaşii carpilor pe care Diocleţian îi strămutase în Pannonia.

În lucrarea Alexandru Philippide- "Originea românilor", Vol. I, pag. 33-34, scrie: "La poalele Balcanilor erau o mulţime de sate thrace, care se grupau câte trei şi câte patru în comune, în mici civitates. Fiecare sat îşi avea magistratul său, toparhos, iar toate la un loc, câte formau comune aveau un magistrat mai mare, phylarhos, care rezida în unul din satele comunei. Se cunosc două asemenea mici civitates, compuse una din satele Zercla, Zelobasta, Brentopara, Mosygena... Cele patru sate întâiu numite formau tribul, neamul Ebreis... Pe timpul lui Severus Alexander (222-235 e.n.), cele patru sate din neamul Ebreis au scris o piatră comemorativă de mulţumire pentru phylarhul Aurelius Cardenthes, pentru că a administrat comuna în mod cinstit, drept şi legal...". (Kalinka no. 55, 100).

În comuna Jitia din judeţul Vrancea (sate: Cerbu, Dealu Sării, Jitia, Jitia de Jos, Măgura) regăsim numele tribal trac: Ibris cu prenumele Alexandru (desigur cu anumită rezervă, căci poate proveni şi din altceva). Precum şi unele nume probabil de sorginte roxolană: Roşca, Rusu... Ei pot proveni din soldaţi ai romanilor (traci, roxolani...).

 În Sala LICEULUI "LEOWEY KLARA " a avut loc concursul de tenis "CUPA MARTISORUL " la care au participat tenismeni sigheteni de la copii, juniori pana la seniori.

Dintre laureați amintim pe Codrea Nicola, Oros Carla, Rusneac Vanessa și Stefania, Sima Ionela,Mihai Oana, Furtos Patriciu, Dulugea Razvan, Tivadar Alessandro, iar la seniori dublul Purdila Mariu/Costin Marius.

Arbitrul principal a fost Timiș Silviu iar organizator prof. specialitatea tenis Mihaljek Eugen.