Ura fasciștilor români în URSS față de comuniști este ilustrată exemplar în cartea memorialistică a lui Dumitru Bejan- "Oranki. Amintiri din captivitate", precum și lipsa de umanitate a bestiilor de români deținuți ca prizonieri ani de zile în lagărele din URSS cu hrană, cazare, servicii funerare gratuite, unii sipraviețuind cu obstinație.

                Episodul despre "Diplomații spanioli" arată coexistența în lagăr a partizanilor lui Dolores Ibaruri (de orientare comunistă), nedispuși să comunice cu prizonierii spanioli din "Divizia albastră", nici cu fasciștii români ori germani. Problema lor era aceeași cu a altora (diferențe de climă, lipsa de îmbrăcăminte călduroasă, de încălțări, etc.). Încet-încet gheața se sparge. Bestiile de români le confecționează încălțări pentru copiii din grup.

                Bestiile de români intră în grevă, forțând repatrierea în grup. Chemarea pentru acțiune comună făcută prizonierilor unguri și germani nu are efect: aceștia trec în vârful picioarelor pe lângă bordeiele românilor. După zece zile, generalul Vladimirov lasă o hârtie în bordeie cu decizia Moscovei de repatriere a românilor până la 01 iulie 1948.

Selectăm din Didahiile, pag. 71-72 opinia Sfântului Antim Ivireanul referitor la numărul botezurilor:  < A patra întrebăciune iaste cum că am zis: Câte botezuri sunt ?  Și zicem că sunt opt, precum scrie și Sfântul Ioan Damaschin la a patra carte a Bogosloviei lui: botezul dintâi iaste al Potopului, spre tăiarea păcatului. Al doilea botez iaste al lui Moise, când a trecut pre jidovi prin Marea Roșie. Al treile botez iaste al Legii, că de se spurca cineva până nu-și spăla cu apă trupul și hainele nu intra în tabără. Al patrulea botez iaste al lui Ioann, însă spre pocăință numai. Al cincilea botez iaste al lui Hristos, cu care ni-am botezat și noi creștinii. Al șaselea botez iaste al pocăinței și al lacrimilor, cu carele curățim botezul cel dintâi, ce am întinat.  Al șaptelea botez iaste al muceniciei, carele iaste și mai bun și mai cinstit, că nu se teme să se mai spurce cu păcate botezul acesta, carele s-au arătat întâi Hristos, că ș-au vărsat prea cinstit și scump sângele Său pre cruceși toți mucenicii cu acest botez s-au botezat și s-au învrednicit Împărăției Ceriului. Al optulea botez, cel mai de pre urmă, este al focului celui nestins, ce vra să muncească pre cei păcătoși, după cum zice la un tropar al canonului de astăzi la a șasea peasnă: "Cu focul cel de pre urmă botează Hristos pre cei potrivnici și neînțelegători de Dumnezeirea lui".

Duminica de la orele 12, echipa de volei feminin a Clubului Sportiv Scolar din Sighetu Marmatiei - antrenor Zoltan Attila, va debuta in noul sezon competitional jucand acasa in compania echipei similare a CSS 2 din Baia Mare.

Meciul va fi transmis in direct pe pagina de Facebook a Clubului Sportiv Scolar din Sighet.

Totuși, dat fiind că se știe că poetul Paul Celan a preferat și privilegiat limba germană în scris, autenticitatea documentelor în română trebuie probată fără echivoc. Astfel, manuscrisele vor trebui analizate din punctul de vedere al scrisului (formă caractere, aliniere, corecturi, etc.) şi trebuie probat că nu sunt traduceri efectuate de către o altă persoană. Trebuie verificat fondul arhivistic şi sesizate și variantele intermediare, dacă ele există.

Aceasta pentru a proba caracterul lor de autenticitate de netăgăduit. De asemenea, publicarea scrisorilor sale în română către Petre Solomon, dar și în franceză, ar fi de dorit, precum și comparații de stil. Aceasta pentru că doamna critic din literatura germană le-a catalogat drept neobișnuite pe anumite considerente. Înlăturarea suspiciunilor ar fi de dorit.

Poetul Paul Celan este un autor bucovinean de limbă germană, originar din Cernăuți. De la Dânsul ne-au rămas scrieri în limba română din perioada când a locuit și trăit la București (un număr de poeme în versuri albe și proză scurtă poetică), precum și corespondența cu prietenul său, Petru Solomon, corespondență care, de la un moment dat, începe să fie scrisă în limba franceză din anul 1958 (dar cu două excepții). Poetul Paul Celan era nativ în limba germană (limba sa maternă), limbă în care continuă să scrie poezeie considerată drept una dintre cele mai mari creații poetice ale secolului XX. De la "Dragul meu Petrică", stilul se schimbă în "Mon Cher Pierrot". Scrierile în română ale periodei bucureștene  sunt catalogate drept neobișnuite de una dintre Doamnele din critica literară germană. Petre Solomon etichetează prozele sale scurte poetice bucureștene drept meteoritice. Poetul Ion Caraion îl publică în revista Agora în 1947 cu trei poeme, dar în germană, deși primise și versiunea română, ceea ce ne face să ne punem întrebări asupra calității unor versiuni române ale poemelor Sale. E îndoielnic că a scris direct în română, aceste scrieri fiind traduceri sau versiuni . Este posibil să fi conceput în minte în germană și să fi așternut în scris în română. Decizia poetului Ion Caraion ne arată că versiunile originale erau cele germane, care aveau o suplețe și o vibrație superioare (la cele care au fost și transcrise pe hârtie), Dânsul preferându-le celor de limbă română (probabil mai neizbutite).

Poetul Paul Celan este un autor bucovinean de limbă germană, originar din Cernăuți. De la Dânsul ne-au rămas scrieri în limba română din perioada când a locuit și trăit la București (un număr de poeme în versuri albe și proză scurtă poetică), precum și corespondența cu prietenul său, Petru Solomon, corespondență care, de la un moment dat, începe să fie scrisă în limba franceză din anul 1958 (dar cu două excepții). Poetul Paul Celan era nativ în limba germană (limba sa maternă), limbă în care continuă să scrie poezeie considerată drept una dintre cele mai mari creații poetice ale secolului XX. De la "Dragul meu Petrică", stilul se schimbă în "Mon Cher Pierrot". Scrierile în română ale periodei bucureștene  sunt catalogate drept neobișnuite de una dintre Doamnele din critica literară germană. Petre Solomon etichetează prozele sale scurte poetice bucureștene drept meteoritice. Poetul Ion Caraion îl publică în revista Agora în 1947 cu trei poeme, dar în germană, deși primise și versiunea română, ceea ce ne face să ne punem întrebări asupra calității unor versiuni române ale poemelor Sale. E îndoielnic că a scris direct în română, aceste scrieri fiind traduceri sau versiuni . Este posibil să fi conceput în minte în germană și să fi așternut în scris în română. Decizia poetului Ion Caraion ne arată că versiunile originale erau cele germane, care aveau o suplețe și o vibrație superioare (la cele care au fost și transcrise pe hârtie), Dânsul preferându-le celor de limbă română (probabil mai neizbutite).

A reprezenta sculptural evenimente desfășurate temporal în viața cuiva este extrem de dificil. Cine ar încerca așa ceva ? Cine ar încerca să redea foșnetul pădurii sau livretul inclus în albumele: "Păsări cântătoare din Laeken", înregistrate de ornitologul Ludwig Karl Koch, apărute în 1952 în mod sculptural ? Pare lejer de fapt, nu ? Se sculptează notele muzicale în bazorelief. Nimic mai simplu de fapt. Dar ca să redai evenimente desfășurate temporal în viața cuiva în materie solidă (pietră, lemn, bloc de sare cristalizată, sticlă ori gheață) nu ne apare drept facil ori evident.

Analizând o lucrare a Dlui. Maestru Marius Leonte, credem că Dânsul ar fi reușit ceea ce noi nici măcar nu am îndrăznit (bazorelieful coloanei infinitului a fost stopat în bloc de intervenția categorică a părinților și vecinilor revoltați. Păcat, ar fi ieșit o lucrare continuă, reprezentativă, demnă de clasat la UAP). Inserăm lucrarea Dlui. Maestru Marius Leonte și o comentăm așa după cum ne pricepem.

Ce a fost cu acea lucrare care a jignit o Primăriță a Capitalei ? Părea plagiat după Principesa X, dar nu avea finisajele atât de fine. Am asemănat-o cu un obuz intrat într-un zid.

Dar dacă explicația este mai simplă ? Putea fi straponul de autoritate al Primăriței care a decis demolarea lucrării. Probabil că așa și era. Arta  nu este pentru oricine.

Limbajul artei este unul deosebit. Un compliment măgulitor este luat de către cineva ca o jignire. Aceasta datorită multivalențelor mesajelor artistice.

Că Sistemul Penitenciar românesc de mare siguranță este un spațiu (protejat) de canonizări pe bandă automată aflăm de pe internet.

Am văzut că nu preoții creștini îmbogățesc sinaxarul, ci calitatea de netăgăduit a Sistemului Penitenciar Românesc. Faptul că episcopul Tit Liviu Chinezu a murit înghețat la Sighet în 15 ianuarie 1955 nu se datorează cum scrie în raportul medico-legal din motive de hipotermie, ci pentru că era sinucis în credința Dânsului, adică înghețat în unirea sa greco-catolică cu Roma. Oricum, Dânsul era episcop de penitenciar (hirotonit în episcopie în data de 03 decembrie 1949 la Căldărușani), doctor în teologie (de Roma).  Deci meritele îi aparțin Sistemului Penitenciar românesc care a făcut atâtea sacrificii pentru Sfinți (inclusiv prin prognoze meteo, printr-o iarnă aspră cu frig siberian și omăt mare cât casa).

Pentru a răspunde la această întrebare simplă apelăm iar la memorialistică. Dar cum scriem pro-bono, apelăm doar la surse libere (netaxabile).

Dar intuiția ne spune că Radu Lecca a avut un merit, dar nu neapărat pentru evreii din România, ci pentru cei din restul Europei care cotizau (ori puteau să cotizeze). Dacă el a dezvoltat conceptul: "nu fierbi găina grasă nejumulită de pene și fulgi", atunci are un merit incontestabil de intermediar între liderii comunității mozaice din România și diplomatul Constantin Karadja și interpușii săi din consulate (evident, altruist și benevol, nu ?). La acțiune au aderat evident la fel altruist și benevol (doar cu foarte minore pretenții pecuniare) și germani, unși prin sistemul intermediar instituit de Lecca. Germanii înțelegeau că nu au de ce să renunțe la beneficiile unor acțiuni la societăți de transport, dacă acestea produceau venit constant (un punct de vedere absolut corect. Trebuie să ne gândim și la ziua de mâine, chiar dacă viața ar fi pro-bono). Circa 51.000 de persoane ar fi avut vize și pașapoarte astfel. Mareșalul trebuie exonerat de o asemenea acuză (totul se datora avidității unor funcționari).

 Doamna întreabă: <De ce sunt ideile decadente în artă ?>. <De când Adam a mușcat din fructul din copacul interzis totul e decadent în artă și nu numai !? Iar de când apa s-a scumpit datorită Vichy-ului francezilor nicio idee nu e originală>. <Adică ?>. <Pentru intrarea în Uniunile de Creație, o lucrare e apreciată și după caracterul de originalitate. Ori ideile nu costă. Dar eu vreau să intru în UAP și să fac lucrări originale>. <Dacă realizezi tapițeria o să intri>. <Nu, vreau în sculptură. Numai că ideea trebuie să fie originală>. <Păi ce e greu ? Fă o lucrare originală !>. <Nu știu care idee să o sculptez: "foșnetele pădurii" sau "zori de zi la Hiroshima și Nagasaki">. <Sculptează a doua idee>. <Da,  dar o voi redenumi: "Înălțări", în engleză "Redemptions">. <Pare interesant. Să o văd terminată și am să mă pronunț.>. <Voi folosi ca fond oglinzi. Acela va fi suportul. Le voi murdări cu negru de fum reprezentând siluete de oameni spulberați de suflul exploziei. Dar va trebui să dau explicații.>. <Ce vei scrie în explicații ?>. <Oglinzi oglindite în oameni-trecut>. <Realizează lucrarea să vedem ce vor spune cei de la UAP despre ea. Dacă vor înțelege ceva>. <Probabil că nu vor înțelege. Dar dacă aș alege pictura mi-ar fi mai ușor>. 

 Doamna întreabă: <Ce tot minți cu nerușinare ? Îngheață apele la minciunile tale>. <Adică ?>. <E rândul tău la "adică" ? Răspunde la întrebare. Ultimele articole sunt pline de minciuni gogonate !?>. <Da, dar ei publică on-line (tot pro-bono) cu întârziere>. <Am fost informată că sunt nereguli în ceea ce scrii>. <Mă abțin și voi răspunde doar punctual>. <Ai spus de episcopul greco-catolic numit Chinezu că ambasada Chinei nu s-a sesizat de articol. Nu era român ?>. <Da. Dar era Chinezu>. <Şi numele de la ce ar veni ?>. <De la demnitatea cnezială sau e nume iliric sau dalmatic –din tribul delmaetae- de sorginte veche de la o localitate numită astfel din Dalmația: Chinna>. <Ce toponime se mai numeau astfel ?>. <Marea Chinneret sau Genesareth>. <Unde ?>. <În Palestina. Temporibus Judicum et Regum. Adică în timpul Judecătorilor și Regilor>. <Dar altele ?>. <Satchinez/Knees/Temeskenéz în Timiș sau Chinușu/Kénos din Harghita>.  <Ambasada Chinei nu avea de ce să se sesiseze. Nu era cetățean chinez>. <Dar era prin antroponim Chinezu>. <Nu era cetățean chinez. Punct. Ce cetățenie avea ?>. <Probabil română dacă era din Transilvania de sud, probabil o avusese și pe cea maghiară dacă era din Transilvania de Nord.